Pasii pictarii unei icoane - simboluri ( film )

Familia - film documentar

O meditatie asupra familiei, documentarul  a fost filmat într-un orfelinat condus de trei călugăriţe ortodoxe în Guatemala . "Familia" prezintă interviuri cu maicile,  cu pictorii iconari care lucreaza la pictarea bisericii construita de maici si portretizeaza viata micutilor orfani.

Prima mea icoana pe sticla

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris pe blog. Dar nu am stat degeaba in timpul asta, ci am invatat o tehnica noua : pictarea icoanelor pe sticla. E ceva mai usor decat cu cele pe lemn si mult mai rapid.

Pentru primul meu model am ales o icoana cu Sfantul Ilie suindu-se la cer:

Nu am renuntat totusi la vechile pasiuni, asa ca inainte de vara am facut si o icoana pe lemn cu Sfanta Teodora. M-a impresionat mult viata ei, citita in cartea "12 printese si imparatese adevarate"

Zilele Sfantului Siluan Athonitul in Timisoara

Arhiepiscopia Ortodoxă a Timişoarei, în parteneriat cu Asociaţia Culturală Kratima din Timişoara, organizează, în perioada 27-28 septembrie 2011, cea de-a treia ediție a simpozionului internaţional „Zilele Sfântului Siluan Athonitul”, dedicat „monahului în har” de la Athos.
Simpozionul cuprinde, alături de cuvinte de folos rostite de invitați de seamă, un atelier de creație plastică pentru copii, precum şi lansarea cărţii pentru copii şi tineri „Cuviosul Siluan Athonitul. Viața sa povestită copiilor”, prima din colecția de carte duhovnicească „Poveşti cu Sfinți Părinți, pentru copii cuminți”, care îşi propune să-i familiarizeze pe cei mici cu vieţile unor sfinţi mai puţin cunoscuţi, însă mai apropiaţi de noi ca timp, sau ca spaţiu.

Vor prinde viaţă, aşadar, în paginile cărţilor din colecţie, sfinţi români, dar şi sfinţi de pe alte meleaguri a căror petrecere în viaţa pământească nu este atât de îndepărtată în timp.  Astfel, prima carte din colecţie este dedicată Cuviosului Siluan Athonitul, care a trăit nu demult, între anii 1866 şi 1938, petrecând cea mai mare parte a vieţii sale în Grecia, la Muntele Athos.

Textul cărţii este semnat de Preot Ilie Grecu, după o biografie a părintelui Sofronie Saharov. Ilustraţiile îi aparţin lui Andrei Rosetti.

Următorul volum al colecţiei va fi dedicat Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş, Mitropolitul şi ocrotitorul Timişoarei şi al Banatului.

 .

Programul simpozionului :

Marţi 27 septembrie 2011

Ora 10, Facultatea de Arte

Sfântul Siluan povestit copiilor. Atelier de creaţie plastică. Invitat : Maica Siluana

 Ora 18, Aula Magna a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş”

Sfântul Siluan. Despre dragoste

Invitaţi : Maica Siluana Vlad şi Arhimandritul Syméon, egumenul Mânăstirii Sfântul Siluan, Saint-Mars-de-Locquenay, Franţa

 În pauză : lansarea colecţiei de carte „Poveşti cu Sfinţi Părinţi pentru copii cuminţi”

Miercuri 28 Septembrie 2011

Ora 7.30, Catedrala din Timişoara. Sfântă Liturghie Arhierească

 Ora 18, Aula Magna a Facultăţii de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş”

Iubirea de vrăjmaşi, singurul criteriu al Adevărului

Invitat : Pr. Marc-Antoine Costa de Beauregard (Franţa)

Cuviosul Siluan Athonitul – Mireanul Simeon

Invitat : Pr. Dionisie Ignat, Duhovnicul Mânăstirii Sfântul Ilie, Albac (jud. Alba)

Maica Siluana

Maica Siluana este Stareța Mânăstirii „Sfântul Siluan Athonitul” din Iași, coordonator al Centrului de Formare și Consiliere „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” şi membru fondator al Școlii „Varlaam Mitropolitul”, ambele patronate de Mitropolia Moldovei și Bucovinei.

Desfășoară activități de formare duhovnicească și consiliere de la înființarea Centrului, în urmă cu zece ani, și de consiliere online pe site-ul Centrului prin Seminarul Duhovnicesc „Să ne vindecăm iertând”.

Maica Siluana este autoare a unsprezece cărți şi invitat de suflet al tinerilor din țară și din afara țării, cărora le vorbeşte de doisprezece ani încoace în cadrul conferințelor organizate de organizațiile și parohiile ortodoxe.
.

Protoiereu Marc-Antoine Costa de Beauregard

(Consilier pe probleme de comunicare şi media al Î.P.S. Iosif în cadrul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, Franţa)

Născut în 1947, preot al Bisericii Ortodoxe Române din 1977, Părintele Marc-Antoine Costa de Beauregard este păstorul Parohiei Ortodoxe Saint-Germain-et-Saint-Cloud de la Louveciennes, Protopop al Protoieriei Ortodoxe Române din Franţa, şi consilier pe probleme de comunicare şi media al Î.P.S. Iosif în cadrul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, cu sediul la Limours (Franţa).

După studii de limbi clasice, Părintele Marc-Antoine Costa de Beauregard obţine un doctorat în istorie bizantină, apoi se formează la Bucureşti, alături de Părintele Dumitru Stăniloaie. În anul 2010 susţine un doctorat în teologie dogmatică la Institutul Saint-Serge din Paris. Lucrarea de doctorat, cu titlul „Suferinţă şi ascultare. Persoana umană şi Crucea”, a fost desăvârşită sub coordonarea Protopresbiterului Boris Bobrinskoy şi urmează să apară în anul 2012 la Editura Zeta Books.

Cărţi publicate :

L’Orthodoxie, Buchet-Chastel, Paris, 1979
Ose comprendre que Je t’aimeDumitru Stăniloae, Le Cerf, Paris, 1984
Mică dogmatică vorbită, Sibiu, Editura Deisis, 1995
Rugaţi-vă neîncetat, Bucureşti, 1988
Teologia sexualităţii, Bucureşti, 2004
La Voie hésychaste, Paris, 2010

Arhimadritul Syméon

Egumenul Mânastirii Sfântul Siluan, Saint-Mars-de-Locquenay (Franţa)

Părintele Arhimandrit Syméon a fost mai mulţi ani ieromonah într-o parohie ortodoxă din Paris, în timp ce, în paralel, lucra ca asistent social, ajutând persoane fără loc de muncă şi ocupându-se benevol de tineri delincvenţi aflaţi în dificultate. În anul 1990, cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Arhimandrit Sofronie Saharov, a întemeiat Mânăstirea „Sfântul Siluan” la Saint-Mars-de-Locquenay (Franţa). În prezent este preşedintele Asociaţiei Sfântul Siluan. Părintele Arhimandrit Syméon intervine regulat în cadrul unor emisiuni radiofonice.

Părintele Dionisie IGNAT

Duhovnicul Mânăstirii Sfântul Ilie, Albac, Jud. Alba

Născut la data de 19 iulie 1963, la Cisnădie, în județul Sibiu. Primește la botez numele de Dumitru.

Absolvent al Liceului Energetic din Sibiu în 1982, face armata, după care se angajează la Fabrica « 11 Iunie » din Cisnădie, ca lăcătuş mecanic.

Între anii 1989 – 1993 urmează cursurile Facultății de Teologie pastorală de la Sibiu, iar în 1992 este hirotonit preot celib pe seama parohiei Lăzeşti, din județul Alba.

Din aprilie 1999 este  preot la Mânăstirea Sfântul Ilie din Albac, unde se călugăreşte în 2002, primind numele de Dionisie şi unde rămâne, ca duhovnic, până astăzi.

Sursa : http://mitropolia-banatului.ro/?p=4344

  

Uneste punctele si coloreaza ! - plansa ortodoxa

Poveste despre nemulţumire - de Claudia Groza

Livada răsuna de cântecele păsărilor, de  zumzetul insectelor şi de foşnetul frunzelor atinse de vântul ce anunţa venirea toamnei. O fetiţă vorbea cu vrăbiile în luna lui gustar şi îşi arăta albeaţa dinţilor. Vântul îi mângâia creştetul şi se simţea răsfăţată.

- Mi-aş dori atât de mult să pot zbura asemeni vouă! şopti copila.

- Nu e atât de greu, dar te vei zgâria de crengile arborilor, de piscurile munţilor. Apoi află că va fi necesar să îţi cauţi hrană. Oamenii nu sunt atât de darnici. Tu, de exemplu, când ai lăsat ultima oară firimituri la fereastră? grăi o vrăbiuţă guralivă şi veselă.

- Într-adevăr a trecut ceva vreme de când am făcut acest gest. Voi fi mai atentă de acum încolo, îngăimă fetiţa.

Dintre straturile cu legume, aşezate cu migală printre pomii fructiferi,  se auzi timid o şoaptă.

-         Cât mi-aş dori să fiu un gogoşar!

Dând frunzele la o parte, copila a descoperit un ardei gras, galben, frumos, dar foarte trist. Broboane de lacrimi se prelingeau dinspre codiţa ce îl ţinea prins pe tulpină spre pământ.

-         Dar şi tu eşti gustos şi frumos, cu multe vitamine.

Ardeiul nu a răspuns. Doar ofta şi iar ofta.

- Uneori şi eu aş vrea să fiu o minge colorată şi să mă rostogolesc, să fiu mângâiat şi îmbrăţişat de copii.

Întorcând capul în direcţia de unde veneau cuvintele, fetiţa a exclamat:

- Hei, un pepene vorbitor! Dragule, dar şi tu eşti atât de colorat: verde închis la exterior, misterios, şi roşu aprins îm interior, şi dulce, şi gustos. Nu înţeleg de ce nu eşti fericit, zău aşa!

Pepenele ofta şi iar ofta.

- Cât mi-aş dori să fiu creangă, să văd împrejurimile.

- Cine o vorbi acum? se întreba micuţa.

- Eu, rădăcina acestui arbore. M-am săturat să fiu ascunsă în pământ, să mă lupt cu insectele şi viermii.

- Dar eşti atât de importantă! Dacă nu ai fi tu, arborii nu ar mai creşte, nu ar mai face fructe.

Rădăcina ofta şi iar ofta.

- Ba şi eu ce aş dori să fiu rădăcină, grăi timid o ramură. Nu mai vreau să stau în soare, să ascult mereu gălăgia păsărilor.

- Dar tu susţii frunzele care hrănesc vieţuitoarele. Ai un rol important, nu este cazul să te plângi.

Ramura ofta şi iar ofta.

- De câte ori am visat, stând în cutia mea,  să fiu un contrabas, îşi împărtăşi dorinţa, cu elan şi voce puternică o  vioară rezemată de tulpina unui gutui.

- Tu vorbeşti? întrebă speriată fetiţa. Ne cunoaştem de patru ani şi nu mi-ai spus nimic, niciodată.

- Ei, ce rost avea? Eşti prea micuţă să cânţi la contrabas.

Vioara ofta şi iar ofta.

Ameţită şi obosită de atâtea văicăreli şi nemulţumiri, copila s-a aşezat pe rădăcinile bătrâne şi groase ale unui măr. A scos încet, cu degete firave şi lungi precum nişte creioane ascuţite, un evantai realizat din lemn de bambus. În timp ce îşi făcea vânt, auzi un scâncet:

- Oare voi fi vreodată acordeon?

- Asta e prea de tot. Ce se întâmplă de toată lumea e nemulţumită? Eu ce să mai spun că nu am mai crescut şi sunt cât o păstaie de fasole, deşi am împlinit 7 ani?!

Pe neaşteptate, vântul a căpătat înfăţişarea unui zmeu, şi a început să sufle puternic peste livadă, peste casele din împrejurimi, peste dealurile rotunjite.

Fetiţa s-a făcut ghemotoc şi s-a adăpostit în scorbura mărului pe rădăcinile căruia se odihnise.

- Am să rezolv eu aceste nemulţumiri. Să învăţaţi să vă vedeţi rostul pe aceste meleaguri şi să apreciaţi întotdeauna ceea ce sunteţi, urlă zmeul.

Pe negândite sau cât ai putea spune “peşte”, fetiţa cât o păstaie de fasole a fost luată pe sus şi obligată să zboare. Fiind uşoară, a plutit câteva minute în aer, apoi s-a agăţat de crengile unui fag înalt şi a rămas atârnată acolo.

Ardeiul gras, s-a micşorat, s-a umflat, transformându-se într-un gogoşar roşu. Văzând aşa frumuseţe, stăpâna livezii l-a cules pentru a-l pune la murat pentru iarna lungă ce urma să sosească în câteva luni.

- Mai vreţi? Vă arat eu vouă nemulţumiri, râdea zmeul cu gura până la urechi, zguduind pământul.

Pepenele a fost colorat de razele soarelui în multe colori. A devenit o minge. Un băieţel a lovit-o cu putere şi, întrând în sârma ghimpată ce împrejmuia livada, s-a spart. Un fâsâit încet şi trist, atât s-a auzit.

Rădăcina, tot tânjind după soare a ieşit din pământ. Ramurile au fost trântite pe sol, aşa cum îşi doreau. Pomul s-a uscat, nemaivând apă.

Vioara a început să crească şi tot a crescut până ce corzile au cedat, şi     s-au rupt. Din acea clipă, nu a mai cântat.

Dintr-o dată, evantaiul se întindea şi se tot întindea. Aerul ce atingea fiecare cută scotea un sunet. Evantaiul era fericit şi mândria îl cucerise rapid. Părea că reuşise să îşi împlinească dorinţa. La următoarea întindere, a cedat şi s-a rupt în multe bucăţi.

- Acum sunteţi fericiţi? Nu era mai bine să vă limitaţi şi să fiţi voi înşivă? Credeţi că alţii sunt mai interesanţi decât voi. Nu este adevărat! Fiecare obiect, vieţuitoare, om are un rol important pe pământ.

- Te roooog, iartă-mă şi coboară-mă de aici, striga cât putea micuţa, destul de speriată.

- De data asta te ajut, dar cu o condiţie, spuse zmeul.

- Oricare, oricare, oricare. Promit să fac ce îmi ceri, răspunse copila cu lacrimi în ochi.

- Să povesteşti prietenilor tăi despre expresia “fii tu însuţi/însăţi”.

- Cu mare drag, cu mare drag, confirmă cu voce tremurândă fetiţa.

Din acea zi, fiecare obiect, plantă, vieţuitoare, om a învăţat că nu e bine să tânjească să fie altceva.

Există o poveste în tot ce ne înconjoară.

- Chiar şi în lacrimi sau în picăturile de ploaie, şopti fetiţa?

- Chiar şi în ele… dar despre povestea lor, cât de curând, afirmă vântul, mângâindu-i blând creştetul.

Luna a zâmbit, suflând linişte şi vise frumoase peste copila cât păstaia de fasole.

-         Vei creşte, copilă isteaţă. Dormi în pace. Somn  uşor!

Rugaciune la ziua de nastere sau a numelui

Dumnezeule Preasfinte, cum voi putea a-Ti multumi cu vrednicie pentru viata ce mi-ai dat? Tu m-ai scos din intunericul nefiintei si viata mea este un dar al bunatatii Tale. Tu, care m-ai pazit pana acum, ma sprijineste în necazuri si întampina trebuintele mele. Tu esti cela ce priveghezi asupra mea, indreptezi pasii mei în calea binelui si ma aperi de ispite. Cand ma ratacesc, Tu ma intorci in calea poruncilor Tale; cand ma poticnesc, Tu ma sprijinesti; cand cad, Tu ma ridici si cand pacatuiesc, Tu ma intorci si-mi deschizi parintestile Tale brate. O, cat de multe sunt indatoririle mele catre Tine, pentru ca mi-ai dat viata si mi-ai dat in toate zilele semne despre parinteasca Ta bunatate si îngrijire. Plin dar de vie recunostinta, Tie iti inchin toate zilele vietii mele si mai ales aceasta zi de sarbatoare pentru mine, si ma rog cu umilinta ca bunatatea Ta sa nu ma paraseasca în tot timpul vietii mele si intelepciunea Ta sa ma povatuiasca totdeauna in calea binelui si fericirii, pentru rugaciunile si mijlocirile Sfantului (al carui nume il porti) si ale Preacuratei Maicii Tale. Amin.