Rugaciunea parintelui Argatu

"Iarta-ma, Doamne:
- pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
- pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
- pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
- pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
- pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
- pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
- pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
- pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit- o!
- pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
- pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!
- pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu
am indraznit sa pasesc!
- pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
- pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru
gloria Ta, Doamne si a Imparatiei Tale Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti
Compasiunea si Iubirea infinita, te rog, iarta- ma si ma imbraca cu
nesfarsita Ta Iubire si Lumina!
Iti multumesc, Doamne:
- pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand din Tine !
- pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
- pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
- pentru tot ce prin Gratia Ta am inteles!
- pentru lumina pe care am constientizat-o in adancul meu!
- pentru iertarea pe care daruind-o, mi-a adus pace!
- pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
- pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!
- pentru viata mea, care e a Ta, mica parte a simfoniei existentei!
- pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!
- pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-te!
- pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
- pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda
Imparatiei Tale Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am primit, Tie, Doamne, care esti
Compasiunea si Iubirea infinita, Iti multumesc daruindu-Ti
inima mea!"

Concurs - editura Iona

Cum as putea sa nu particip la un concurs care are ca premiu fix cele trei carti pe care mi le doresc de ceva timp?
Editura Iona ofera ca premiu cartile de mai jos tuturor celor care raspund la intrebarea " Câte zile a stat Prorocul Iona în pântecele balenei?" si lasa raspunsul la ei pe site 

Cântarea lui Nicolae: Povestea Imnului Trisaghion

Povestea Sfântului Ierarh Nectarie, Făcătorul de minuni

Hristologia de Sfăntul Nectarie al Pentapolei

Rugaciune pentru casatorie

Rugaciunea fecioarei pentru maritis, catre Dumnezeu- Tatal


Atotbunule Doamne ! Stiu ca fericirea mea cea mare sta in a Te iubi cu tot sufletul meu si in a implini intru totul sfanta voia Ta. Asadar Insuti indruma, Dumnezeule , sufletul meu si umple inima mea : vreau sa Iti plac doar Tie, fiindca tu esti Ziditorul meu si Dumnezeul meu. Pazeste-ma de trufie si de iubirea de sine: sa ma impodobeasca priceperea , smerenia si curatia. Lenevirea iti e urata si naste patimi: Tu da-mi harnicie si binecuvanteaza ostenelile mele. Iar intrucat legea Ta porunceste ca oamenii sa traiasca in casnicie cinstita, adu-ma, Parinte Sfinte, la aceasta chemare sfintita de catre Tine , fiindca Tu ai zis :" Nu este bine ca omul sa fie singur" - si , facandu-i lui femeia ca sa-i fie de ajutor, le-ai dat binecuvantare sa creasca , sa se inmulteasca si sa umple pamantul.
Auzi smerita mea rugaciune, care se inalta catre Tine din adancul inimii de fecioara : da-mi sot cinstit si binecredincios , ca sa Te preaslavesc in dragost si intelegere impreuna cu el pe Tine, Dumnezeu Cel Milostiv, pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor . Amin.


Caror sfinti sa ne rugam pentru mire/ miseasa buna:

- Apostolului Andrei celui intai-chemat

- Marii Mucenite Ecaterina

- Mucenitei Parascheva

Pentru fericirea in casatorie

Apostolului Simon Zilotul

Mucenicului Trifon

Binecredinciosului cneaz Petru , in calugarie David, si cheaghinei Fevronia , in calugarie Eufrosina, facatorii de minuni din Murom

Doctorilor fara de arginti si facatori de minuni Cosma si Damian


din cartea "Cum sa intemeiem o familie ortodoxa", Editura Sophia

Sfanta Xenia, cea smerita si nebuna pentru Hristos

Sfânta Xenia

La fotograf de Passionaria Stoicescu

Trei misteti,
trei raturi roze
au venit sa faca poze.

S-au gatit,
s-au aranjat:
unul in costum vargat,
altul in adidasi noi,
iar al treilea...in noroi !

Fotograful Licurici
are-un blitz pentru sorici.
-Plici! o data
si iar plici!

Inc-o poza si-n urzici!
Si-nca una stand aici.
Luati cate un pai din stog,
si sorbiti, zambiti, va rog!

-Groh,
Grohzav o sa se vada,
trei mistreti,
band limonada!

-Sa ai grihja
sa nu fie
pete pe fotograhfie!

Sa nu ias-o ...porcarie!
Sa fim mandri
si pozansi
sa nu ne scoti
prea grahsi!




din cartea "Noapte buna, sambure de pruna !" de Passionaria Stoicescu

Inelul imparatului

In vremurile de demult , intr-o cetate imparateasca traia un giuvaiergiu iscusit. Numele lui era Nichita si invatase acest mestesug de la tatal sau. Chiar daca abia implinise 25 de ani, nimeni nu il intrecea in lucrarea bijuteriilor, iar din mainile sale ieseau niste minunatii , incat ajunsese sa fie vestit in toata imparatia. Insa daca ai fi intrebat in oras de Nichita giuvaiergiul , nu prea stia nimeni cine este si unde poate fi gasit. Si asta nu pentru ca nu il stiau pe Nichita , ci din pricina ca , pe tatal lui , oamenii il numeau "Mare este Dumnezeu ", iar dupa ce tatal lui a trecut la cele vesnice , aceasta numire i-a ramas si lui. Multi ii rosteau astfel numele ca sa il batjocoreasca. Insa Nichita nu se supara pe nimeni, ci senin si cu blandete se arata bun si binevoitor fata de toti. Dar de ce il numeau oamenii astfel pe Nichita? In tinerete, tata lui, care fusese de asemenea giuvaiergiu, la fiecare lucru pe care il incepea sau il ispravea , zicea "Mare este Dumnezeu!" slavindu-L pe Domnul pentru toate . Simtind puterea acestor cuvinte , a inceput apoi sa le rosteasca cu mintea si cu gura tot mai des, facandu-i-se precum o rugaciune. Astfel , au ajuns oamenii ca , mai in gluma, mai in serios sa ii spun tatalui sau "Mare este Dumnezeu"
     Tanarul Nichita nu rostea niciodata cu glas cuvintele tatalui sau, insa in mintea sa le purta cu mult drag . Intrucatva el se rusina de aceste cuvinte ,mai ales cand se intampla ca oamenii sa il numeasca astfel. Dar prin parea milostivire a lui Dumnezeu, Nichita a invatat cat de mare este puterea acestor cuvinte, datorita unei intamplari pe care a trait-o el insusi.

     La putina vreme de la moartea tatalui sau, imparatul l-a chemat la curte spre a-i porunci sa-i faureasca ceva . Insa imparatul avea un gand tainuit. Tatal lui Nichita lucrase multe podobe pentru cei de la curte si insasi familiei stapanitorului. Intre acestea era si un inel, pe a carui nestemata era inscris semnul Sfineti Cruci cu pecetea: IC XC NI KA - ceea ce in greceste inseamna Iisus Hristos Biruitorul. Imparatul poruncise in tineretile sale sa i se faca acest inel, pentru ca vazandu-l in toata vremea pe mana sa, sa-si aduca aminte ca biruinta adevarata n-o poate da decat Hristos- Dumnezeu. Trecuse mult timp decand tatal lui Nichita ii faurise inelul , iar imparatul imbatranise. Din pricina batranetii , degetele sale se ingrosasera si inelul a inceput sa il tranga. Cu mare greutate l-a dat jos de pe deget iar apoi a cerut sa fie chemat Nichita.
     Sosind la palat , tanarul giuvaiergiu fu poftit in odaia de taina a imparatului. Cand a intrat Nichita, stapanitorul privea pe fereastra frumusetea marii. Apoi se aseza pe un scaun si ii spuse lui Nichita:
- In urma cu foarte multi ani, tatal tau mi-a faurit acest inel in care mi-a prins cea mai de pret nestemata a mea. Dar, iata ca vremea a trecut , degetele mele s-au ingrosat si acest inel ma trange . Iata, ti-l incredintez tie, ca sa-l faci potrivit pentru degetul meu.
     Imparatul ii dadu inelul , legat intr-un frumos servet de matase si ii zice:
-Raspunzi cu capul de acest inel si de nestemata prinsa in el.
      Nichita lua legatura cu inelul si ii fagadui imparatului ca se va stradui sa-l faca dupa masura si , cu ajutorul lui Dumnezeu , i-l va aduce peste trei zile. Dupa aceea , se inchina si pleca.
     Insa tanarul giuvaiergiu nu stia ce ii pregatise imparatul. Acesta vroia sa il puna la incercare pe Nichita, asa ca a scos in inel nestemata cu pecetea crucii si a aruncat-o pe fereastra , tocmai in valurile marii. Cand a ajuns acasa si a desfacut servetul de matase , Nichita s-a ingrozit , vaznad ca inelului ii lipseste piatra pretioasa. Nu mai stia ce sa faca. Daca ar fi mers acum la imparat si i-ar fi spus ca i-a dat inelul fara piatra , ar fi fost pedepsit cu moartea, ca un hot. Doar ii spusese ca raspunde cu capul De s-ar fi dus peste trei zile, lucrurile ar fi stat la fel , numai ca ii ramanea un rastimp. Nu mai avea nadejde de scapare. Doar Dumnezeu il mai putea ajuta. Atunci se duse degraba inaintea icoanei si incepu sa se roage asa:
- Doamne, mare este multimea bunatatilor Tale. Tu vezi acum necazul meu si Insusti stii ca nici un om nu ma poate ajuta , ci numai nemarginita Ta bunatate. Ajuta-ma precum stii si nu ma parasi. Mi-e nu-mi ramane sa fac decat cum mi-a poruncit imparatul. Iar daca tu ai hotarat ca zilele mele sa se incheie in vremea tineretii, faca-se voia Ta, iar pe mine sa ma miluiesti cu bunatatea Ta , in viata cea vesnica. Doamne, mare esti Tu, fa cu mine cum voiesti!
     A doua zi de dimineata, Nichita se apuca de lucru la inel, iar tanara lui sotie merse la targ pentru a cumpara peste pentru masa de  pranz.
     In vremea in care el era in atelier si lucra , sotia lui s-a intors de la piata si a inceput sa curete pestii pe care ii cumparase. Cand a spintecat cel dintai peste, dintauntrul lui s-a invit o piatra foarte frumoasa, stralucitoare, care avea insemnata pe ea pecetea lui Hristos. Minunandu-se de frumusetea acesteia o lua si alerga degraba la Nichita in atelier si ii povesti cum gasise piatra. Privind nestemata si ascultand cuvintele femeii , Nichita a inmarmurit. Dupa catava vreme, a luat piatra din mana sotiei , s-a inchinat si , dupa ce a sarutat-o , a grait cu nespusa bucurie si recunostinta in glas :
- Mare este Dumnezeu!
Apoi i-a povestit nevestei sale tot ceea ce nu indraznise sa-i spuna in ajun. Auzind unele ca acestea, cu lacrimi in ochi femeia a spus.
- Cu adevarat mare este Dumnezeu!
Indata si-au plecat amandoi genunchii inaintea icoanei si I-au multumit Domnului pentru mila pe care o facuse cu ei.
    Dupa ce a ispravit inelul si i-a asezat nestemata minunata, in cea de a treia zi, Nichita a mers la imparat. Acesta se afla in sala tronului , impreuna cu ai sai curteni si a dat porunca sa fie adus inaintea lui tanarul giuvaiergiu. Nichita intra , fara sa-i fie teama si, ajuns in fata tronului se inchina. Apoi zise:
- Preainaltate imparate, cu adevarat , mare este Dumnezeu! Cu ajutorul si mila Sa , am implinit porunca mariei tale.
Apropiindu-se de tron , ii dadu imparatului servetul de matase in care era impachetat inelul. Stapanitorul il desfacu grabnic si descoperi inelul care avea piatra pusa precum fusese inainte. Atunci il lua pe Nichita , il duse in odaia de taina si ii spuse:
- Nichita, tatal tau mi-a slujit pana la batranete si tuturor le era cunoscuta credinta lui. Dupa moartea lui am vazut ca mostenesti mestesugul dar nu am stut daca ii urmezi si in credinta. De aceea , am socotit ca este drept sa te pun la incercare. Asa ca am scos nestemata inelului si, iata, pe aceasta fereastra am aruncat-o in mare , cu mana mea. Asadar spune-mi cum de piatra se afla locul ei si prin ce minune s-a intamplat acest lucru nemaipomenit.
Auzind acestea , Nichita se minuna si ii povesti imparatului cum s-au intamplat faptele.
 Atunci imparatul , imbratisandu-l pe Nichita ii ceru iertare . Si indata luandu-l cu sine l-a dus in sala tronului unde era adunata toata curtea. Asezandu-se pe tron , marele stapanitor marturisi inainte tuturor cele intamplate cu minunatul inel. Dupa ce ispravi, imparatul cobori de pe tron si isi dadu coroana jos. Apoi isi facu semnul Sfintei Cruci, saruta pecetea de pe nesteamata inelului si rosti cu glas puternic :

-         Cu adevarat, mare este Dumnezeu!

De atunci tanarul Nichita nu s-a mai rusinat niciodata sa rosteasca minunatele cuvinte pe care le invatase

de la tatal sau. Iar imparatul ori de cate ori privea inelul de pe mana, se veselea nespus de minunea la care

Dumnezeu il facuse partas.

Dupa povestirea populara "Inelul imparatului" - din cartea "Cat de mare e dragostea lui Dumnezeu pentru oameni"

Al patrulea mag

Există o poveste tare veche, care spune că, de fapt, au fost patru magi doreau să se închine Mântuitorului, la naşterea Sa. Cel de-al patrulea şi-a vândut tot ce avea şi, cu banii obţinuţi, a luat trei pietre scumpe: un safir, un rubin şi operlă, pe care să le ducă în dar Mântuitorului. Grăbindu-se să ajungă în Babilon,unde îl aşteptau cei trei magi, acesta a întâlnit pe drum un om rănit, pe care nimeni nu îl ajuta. L-a dus pe bietul om la un doctor căruia i-a dat safirul pentrua-1 îngriji pe bolnav până ce se va însănătoşi complet. Toate acestea 1-auîntârziat. Când a ajuns la locul întâlnirii, magii plecaseră deja fără el, însă nu s-a descurajat, ci şi-a continuat drumul singur, călăuzit de steaua ce-1 ducea spreBethleem. Ajuns aici, a aflat că magii L-au găsit deja pe prunc, că soldaţii lui Irod omoară toţi copiii nou-născuţi şi că Sfânta Familie a plecat spre Egipt,pentru a se feri de mânia regelui. Chiar în faţa sa, un soldat încerca să-i smulgăunei tinere femei copilul pentru a-1 omorî. Femeia îşi apăra cu disperare pruncul. Magul i-a arătat soldatului necruţător rubinul şi i-a spus:

- Lasă copilul să trăiască şi îţi voi da această piatră scumpă. Nimeni nu va

afla de târgul nostru.

Ademenit de nestemată, soldatul a luat piatra, îndepărtându-se grăbit.

Tânăra femeie i-a mulţumit străinului cu lacrimi de bucurie şi recunoştinţă.

Acesta s-a hotărât să-L caute mai departe pe Mântuitor. Acum, mai avea un singur dar, perla. A plecat şi el spre Egipt, unde, ani de zile, L-a căutat pe Iisus,însă fără nici un rezultat. După 30 de ani, a aflat că undeva, în Palestina,Mântuitorul propovăduieşte Evanghelia. Bucuros că, în sfârşit, ştie unde îl poategăsi, s-a grăbit spre ludea. Ajuns la Ierusalim, spre seară, a aflat că Iisus Hristos este răstignit pe Dealul Căpăţânii. S-a grăbit magul spre locul acela cu dorinţa să-L vadă în viaţă pe Mântuitor, să-I ducă darul său pe care îl păstrase de atâtatimp. Insă, prin faţa lui au trecut doi soldaţi romani ce duceau în sclavie o tânără evreică. Oprindu-i, magul le-a spus:

- Dacă îi daţi drumul fetei, vă dăruiesc această perlă. O puteţi vinde şi împărţi banii. Veţi câştiga mult mai mult lăsând fata liberă.

Lacomi, soldaţii au luat perla, eliberând-o pe tânără, care, plângând de feri-cire, nu ştia cum să-i mulţumească străinului. Dar magul, rugându-se cerului să-L vadă măcar o clipă pe Mântuitor, se grăbea spre Golgota. Acum, nu mai avea nimic. Îi era ruşine să se închine împăratului împăraţilor fără nici un dar. Însă, când a ajuns lângă Cruce, Mântuitorul S-a uitat drept spre el şi i-a spus:

- În sfârşit, ai venit. Tu mi-ai adus cele mai frumoase daruri ...

- Bine, dar nu mai am nimic, ce Ţi-am adus eu? - a întrebat mirat magul.

- Tot ce duceai cu tine ai dat celor neajutoraţi. Dându-le lor, Mie Mi-ai dat.Darul tău a ajuns la Mine şi, îţi spun, că el este cel mai însemnat, căci, acela careîl iubeşte pe Dumnezeu, îi iubeşte pe oameni.

Cine nu caută nevoile celorlalţi spre a fi de folos cu ce poate, nu va găsi mulţumire şi bucurie, nu va afla adevărata viaţă. Cu cât te apropii mai mult deoameni, cu atât eşti mai aproape de Dumnezeu.

Dupa "Pilde si povestiri ortodoxe cu talc" de Leon Magdan