duminică, 20 noiembrie 2011
miercuri, 16 noiembrie 2011
vineri, 11 noiembrie 2011
Valea Parului - Proiect social al asociatiei Provita

Ei, si timpul a trecut, eu uitasem de Ioana ...dar iata ca Doamne a facut de "am dat" din nou de ea, citind cu bucurie despre frumosul proiect si despre faptul ca si-a atins scopul, iar doua mame si cei sapte copii ai lor au gasit aici un camin.
Iata cum incepe povestea lor :
" Ce aţi face dacă vi s-ar pune la dispoziţie o casă şi o curte, nelocuite de vreo zece ani? O casă plină cu lucruri de-a valma, cu mobilă în parte mâncată de cari; o curte care aduce mai degrabă a lăstăriş decât a grădină. Noi ne-am înarmat cu vreo două-trei binecuvântări şi, cu mânecile suflecate, ne-am apucat de treabă. Cu gândul de a urma Părintelui Nicolae Tănase, chiar dacă nu avem nici experienţa şi nici, mai ales, harul dumnealui.


La vremea potrivită (şi cu nici o clipă mai devreme), au apărut şi cele pentru care aceste lucruri se pregătiseră: două mame, cu cei (în total) şapte copii ai lor. Şase fete şi un băiat. Cea mai mică, botezată la jumătatea lunii septembrie, s-a născut aici."
Mai multe puteti citi aici : http://valeaparului.ro/ Sigur ajutorul vostru, oricat de mic , va fi mai mult decat binevenit !
miercuri, 9 noiembrie 2011
marți, 1 noiembrie 2011
Cand va ridica Dumnezeu suferinta de la mine ?

Să mai știți și acest lucru: după ce suferința își va face treaba pe care o are de făcut, Dumnezeu o ridică. Nu-i este greu deloc lui Dumnezeu să ridice orice suferință. De aceea, când suferim, când persistă o durere, să gândim așa: ,,Dumnezeu vrea să-mi facă un bine, iar eu mă fac că nu înțeleg, doar mă tânguiesc și mă chinuiesc”.Acest lucru să-l vezi, anume că Dumnezeu vrea să-ți facă bine.
Aceste lucruri le spun și părinților în legătură cu copiii lor. Câteodată vin unii care sunt oameni duhovnicești și părinți buni, atenți la îndatoririle lor creștinești, ca să se vaite despre copilul lor care a luat altă cale, pe care niciodată nu se așteptau să o ia. Mă străduiesc și le spun următoarele, nu ca să port doar o simplă conversație cu ei, ci pentru că eu cred - și deja am văzut acest lucru în fapt – că lucrurile stau astfel:
,,Luați seama, poate că voi vă considerați niște părinți buni și vă pasă de ceea ce se întâmplă cu copilul vostru, care se pierde pe o cale greșită, dar să știți că Dumnezeu îngăduie aceasta copilului vostru, exact ca să vedeți unele lucruri pe care nu le-ați văzut încă.Se poate să aveți înlăuntrul vostru un egoism, o părere bună despre voi înșivă, sau orice altceva la care nu ați luat seama. Dacă voi veți pricepe și se va vindeca sufletul vostru de aceste păcate, de aceste patimi, se va vindeca și copilul vostru. Dumnezeu va aduce copilul înapoi, pe drumul cel bun, pe calea cea dreaptă, lângă voi”. Și, într-adevăr, în multe situații se întâmplă așa.
,,Luați seama, poate că voi vă considerați niște părinți buni și vă pasă de ceea ce se întâmplă cu copilul vostru, care se pierde pe o cale greșită, dar să știți că Dumnezeu îngăduie aceasta copilului vostru, exact ca să vedeți unele lucruri pe care nu le-ați văzut încă.Se poate să aveți înlăuntrul vostru un egoism, o părere bună despre voi înșivă, sau orice altceva la care nu ați luat seama. Dacă voi veți pricepe și se va vindeca sufletul vostru de aceste păcate, de aceste patimi, se va vindeca și copilul vostru. Dumnezeu va aduce copilul înapoi, pe drumul cel bun, pe calea cea dreaptă, lângă voi”. Și, într-adevăr, în multe situații se întâmplă așa.
În general însă, vreau să spun că, atunci când suferința nu ne mai este necesară, Dumnezeu o ia de la noi.
Dacă ea continuă, dacă rămâne, înseamnă că ne este de folos. Și de faptul că eu sunt indispus în această seară, se pare că era nevoie și de aceea Dumnezeu a îngăduit. Deci, nu trebuie să spunem altceva decât ceea ce am spus. Altfel, dacă nu aveam această indispoziție, n-am fi spus ceea ce am spus. Am fi vorbit despre alte lucruri, dar probabil că acestea ne-au fost de folos să le auzim în această seară.
Dacă ea continuă, dacă rămâne, înseamnă că ne este de folos. Și de faptul că eu sunt indispus în această seară, se pare că era nevoie și de aceea Dumnezeu a îngăduit. Deci, nu trebuie să spunem altceva decât ceea ce am spus. Altfel, dacă nu aveam această indispoziție, n-am fi spus ceea ce am spus. Am fi vorbit despre alte lucruri, dar probabil că acestea ne-au fost de folos să le auzim în această seară.
Iubiților, socotesc că dacă luați aminte, dacă înțelegeți puțin din ceea ce v-am spus, începeți să înfruntați suferința în acest mod și veți descoperi că lucrurile sunt așa cum le-am destăinuit.
Dar luați seama, să nu se zdruncine niciunul înlăuntrul lui, pentru că în ceasul în care auzim predica, se poate ca în noi să se cutremure totul. Și zicem : Bine le spune părintele, dar nu se potrivește, iscusit grăiește, dar cum să facem? Nu, nu trebuie așa! Dacă privești astfel lucrurile, deja ai pricinuit o mare pagubă sufletului tău. Ai auzit cuvântul lui Dumnezeu? Lasă-L să intre în inima ta și să-și facă treaba înlăuntrul tău. Nu te cutremura, nu reacționa deloc.
Iubiților, cred că aceste cuvinte sărace pe care le-am grăit, luând lucrurile în serios, vor face tuturor și mie un mare bine: din acest moment, când deja suntem în biserică și ascultăm dumnezeiasca Liturghie, care este Raiul, Împărăția lui Dumnezeu, vom simți că ne aflăm înlăuntrul acestora și vom trăi cu acest sentiment cealaltă vreme a vieții noastre. Și când vom pleca din lumea aceasta, vom trăi pentru veșnicie cu Dumnezeu și cu sfinții în Rai.
Suferința aduce mai mult folos decât orice altceva.
Taina Suferinței – Arh. Simeon Kraiopoulos – Editura Bizantină 2007
Abonați-vă la:
Postări (Atom)