Sentimentele

Se spune ca o data s-au adunat la un loc pe pamant toate sentimentele si calitatile oamenilor. Cand Plictiseala cascase a treia oara , Nebunia, nebuna ca de obicei , le-a propus "Ne jucam de-a v-ati-ascunselea?"

Intriga a ridicat spranceana intrigata si Curiozitatea , fara sa se poata abtine a intrebat " De-a v-ati ascunseala? dar ce este asta?"

"este un joc pe care l-am inventat eu, a explicat Nebunia. Eu imi acopar fata si o sa numar de la unu la un milion in timp ce voi va ascundeti ; cand termin de numarat trebuie sa merg sa va caut si, dupa ce v-am gasit pe toti, altul v-a lua locul meu si va continua jocul"

Entuziasmul a dansat la brat cu Euforia, Bucura a sarit de atata ori incat a reusit sa o convinga pe Indoiala si chiar pe Apatie , pe care niciodata nu o interesa nimic. Dar nu toti au vrut sa participe : Adevarul a preferat sa nu se ascunda- de ce? pentru ca pana la urma tot il gaseau, Lasitatea nu a indraznit sa riste, iar Mandria a fost de parere ca este un joc foarte prost ( desi , de fapt, ceea ce o deranja era ca ideea nu fusese a ei...)



"Unu,doi, trei..." a inceput sa numere Nebunia. Prima care s-a ascuns a foste lenea, care, cum ii sta in fire, s-a ascuns dupa prima piatra intalnita in drum. Credinta s-a ridicat la cer, Invidia s-a ascuns dupa umbra Triumfului, care cu forte proprii reusise sa se urce in coroana celui mai inalt copac.

Generozitatea nu reusea sa se ascunda pentru ca fiecare loc pe care-l gasea i se parea minunat pentru unul dintre prietenii ei; un lac cristalin?- ideal pentru Frumusete; scorbura unui copac?- Perfect pentru Timiditate; zborul unui fluture? - cel mai bun loc pentru Senzualitate; o rafala de vant? - nemaipomienita pentru Libertate... Pana la urma s-a ascuns intre-o raza de soare.

Egoismul in schimb, a gasit de la inecput un loc foarte bun: aerisit, comod...si numai pentru el. Minciuna s-a ascuns dupa propria ei imaginatie; Pasiunea si Dorinta , in centrul vulcanilor; Uitarea ...am uitat unde s-a ascuns! ma rog, nu conteaza....

Cand Nebunia ajunsese la 999.999 , Dragostea inca nu gasise un loc unde sa se ascunda , pentru ca toate erau ocupate. Pana ce a zarit o tufa de trandafiri, induiosata , a hotarat sa se ascunda intre florile ei. "un milion!" a zis Nebunia si a inceput sa caute. Prima pe care a gasit-l a fost Lenea, la doar trei pasi de o piatra. Apoi a auzit-o pe Credinta vorbind cu Dumnezeu in cer, iar pe Pasiune si pe Dorinta le-a simtit in vibratia vulcanilor . Din greseala a gasit-o pe Invidie si , bineinteles, asa si-a dat seama unde se afla Triumful. Pe Egoism nici nu a trebuit sa -l caute: el singur a iesit ca din pusca din ascunzatoarea lui, care s-a dovedit a fi pana la urma un cuib de viespi. De atata umblat in cautarea prietenilor ei, Nebuniei i s-a facut sete si apropiindu-se de un lac , a descoperit Frumusetea. S-o gaseasca pe Indoiala i-a fost si mai simplu, era asezata pe un gard, nehotarata in care parte sa se ascunda. Si asa , i-a gasit pe toti: pe Talent, in iarba proaspata; pe Neliniste , intr-o grota intunecata; pe Minciuna , in vazul tuturor si chiar si pe Uitare, care aproape ce uitase ca se juca de-a v-ati ascunselea. Doar Dragostea nu era de gasit nicaieri.

Nebunia a cautat dupa fiecare copac, sub fiecare piatra, in paraie, pe culmile muntilor, peste tot, in fiecare coltisor de pe planeta...si cand era pe punctul se a se da batuta, a ziarit o tufa de trandafiri si i s-a parut ca a vazut ceva intre flori. Atunci a luat o furcuta si a inceput sa miste crengile. Deodata s-a auzit un strigat de durere; cand le-a miscat, spinii au ranit in ochi Dragostea. Nebunia nu stai ce sa mai faca sa isi ceara scuze: a plans , a implorat, i-a cerut iertare si i-a primit chiar sa ii fie servitoare.

De atunci , de cand s-au jucat pentru prima data de-a v-ati ascunselea, pe pamant, DRAGOSTEA ESTE OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE PESTE TOT.
 
 
Humberto A. Aguledo