Despre dragoste, cu Parintele Pantelimon, de la Manastirea Oasa

 

"Fara Dumnezeu, orice iubire moare" 

- Timisorean la origine, absolvent al Facultatii de Arte Plastice a Universitatii de Vest, in prezent e calugar si preot la Manastirea Oasa, unde picteaza si minunate icoane, pline de aur si har. Dar aurul cu adevarat pretios al tanarului parinte e inaltimea sa duhovniceasca deosebita, care transpare si in textul pe care il publicam. Un indreptar de viata si de iubire adevarata -

"Iubirea e fundamentul fiintei noastre"

- Drumul spre Oasa e batut de sute de tineri care vin sa se spovedeasca. Simtiti, oare, prin destainuirile lor, ca ceva s-a schimbat in felul in care se raporteaza la dragoste?

- As spune ca noi, monahii, cunoastem mult mai bine lumea decat se cunoaste ea insasi, pentru ca noi n-o vedem din exterior, ci din interior. In sensul acesta, parerea mea este ca tinerii de azi au mare potential sufletesc, dar le lipsesc punctele cardinale. Cel mai adesea ei nu stiu cu adevarat ce e iubirea. O confunda cu indragostirea. Si nici nu stiu sa o traiasca. Vad filme si traiesc dupa clisee. Viseaza toti o iubire mare, ca-n filme. O iubire data de-a gata, cu un partener fara cusur, care sa-i inteleaga orice ar fi. Si nu pricep de ce lor nu li se intampla la fel. Dar iubirile astea din carti si filme sunt utopice, nu se verifica real. Ceea ce se simte insa la toti cei care vin sa se spovedeasca este o cautare neobosita, nevoia de a trai o iubire profunda, perfecta. Foamea asta de iubire exista in toti.

- De ce avem atata nevoie sa ne implinim intr-o dragoste mare? 

- Cautand iubirea, il cauti, de fapt, pe Dumnezeu. Chiar fara sa-ti dai seama. Chiar daca nu esti un bun crestin, simti cumva, straniu, de fiecare data cand iubesti si esti iubit, ca acolo, in iubire, e adevarul. Cauti iubirea toata viata, ai nevoie de ea chiar si atunci cand te prefaci ca nu mai ai, o traiesti gresit, o traiesti stramb, dar o iei de la capat. Gravitezi in jurul ei, te straduiesti mereu sa o intelegi, pentru ca simti ca acolo e implinirea si fericirea. Noi, oamenii, nu putem sa nu iubim, sa nu vrem sa fim iubiti. Pentru ca asta e fundamentul fiintei noastre. Dumnezeu este iubire si tot ceea ce este in lumea asta tanjeste dupa iubire. Dumnezeu a creat totul dupa chipul si dupa asemanarea Lui, dupa tiparul Lui, al relatiei treimii. Dumnezeu e o relatie, Dumnezeu nu e singur. Noi am fost creati ca oameni sa participam la bucuria relatiei din Dumnezeu si cu Dumnezeu. Sa traim iubirea. Sa fim impreuna. De aceea se spune ca raiul e comuniunea cu toti, iar iadul e neputinta de a mai iubi.

- Desi il avem pe Dumnezeu, simtim totusi ca fara celalalt nu suntem completi. E nevoie de un altul, ca sa fim fericiti?

- Dumnezeu i-a facut pe oameni incompleti, tocmai ca sa aiba nevoie unul de altul. Daca ne-ar fi facut perfecti, ne-am fi fost suficienti singuri. Sigur, exista oameni care daruiesc mai mult, oameni care dau mai putin, dar nu trebuie sa ne oprim la relatia cu un singur om, trebuie sa invatam sa iubim pe toata lumea, sa castigam un rod din relatia cu fiecare, nu doar din aceea cu partenerul de viata. Orice om e un dar potential pentru noi, cu care ne putem imbogati.

- Visam, aproape toti, la o iubire mare, care sa ne tina toata viata. Si totusi, realitatea ne arata ca iubirile mor, si ele, mai des decat am vrea sa credem. De ce se stinge dragostea?

- Moare pentru ca nu exista si Dumnezeu in ecuatie. Si atunci noi nu avem de unde sa ne alimentam, sa ne regeneram iubirea. Fara Dumnezeu, nu exista principiul generator de iubire. Omul singur e o fiinta limitata. Harul e cel care il face infinit de adanc. Harul e de la Dumnezeu. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca orice realitate netransfigurata degenereaza. Se consuma. Fara har, omul e in stare cazuta. La fel si cu iubirea. Ea se stinge daca nu exista raspuns. Daca o intorci catre Dumnezeu si catre oameni, ea primeste raspuns din infinitatea Lui Dumnezeu. Daca o intorci catre tine, catre trup, catre materie, ea se cheltuie, se epuizeaza, pentru ca lucrurile astea sunt limitate. De asta e nevoie de cununie. Cununia e unirea a doi cu un al treilea, cu Dumnezeu, care e infinit.

- Din pacate, simplul fapt ca te cununi in biserica nu garanteaza mereu fericirea...

- Trebuie sa invatam sa-L vedem in celalalt pe Dumnezeu. Nu trebuie sa ne raportam la un om ca la un lucru finit. Orice persoana e un izvor infinit, dar care nu e descatusat.

In biserica de la Oasa, langa icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului

�

Prin iubire si cu ajutorul lui Dumnezeu, putem rupe zagazurile, astfel ca celalalt sa-si dea drumul fiintial, sa scoata din el tot potentialul lui moral, spiritual si de iubire. Pentru ca fiecare om e cu mult mai mult decat se vede. Si vine iubirea si activeaza in celalalt ceva ce habar nu avea ca zace in el. Ai nevoie de un celalalt care sa iti dea masura. In relatie de doi, omul evolueaza continuu. Si nu mai are cum sa se sature de celalalt, sa se plictiseasca, sa ajunga la rutina. Pentru ca fiecare il face pe celalalt sa evolueze. Fiecare se desface ca un boboc, apoi ca o floare, si aceasta inflorire a lui este infinita. Multi oameni par incapabili de sentimente profunde. Asta, pentru ca nu au fost iubiti, la randul lor, ca sa inceapa sa infloreasca. Dar toate astea nu sunt posibile fara Dumnezeu. Si fara efortul fiecaruia de a activa in celalalt taina Lui, harul dumnezeiesc. Trebuie sa iubesti cu Dumnezeu din tine, pe Dumnezeu din celalalt.

- Cum ar trebui sa iubim, parinte? Unde gresim, de tot ajungem sa o luam de la capat?

- Nu stim sa ne daruim. Nu avem exercitiul daruirii de sine. Societatea actuala ii educa pe oameni in directia propriilor dorinte, ii invata sa se iubeasca intai de toate pe ei, sa-si urmareasca propria implinire. Si dragostea devine, astfel, un fel de accesoriu, care le serveste fericirii proprii. Am o cariera, am o casa, am si o iubita! Dar nu iubim cu adevarat decat atunci cand facem acest exercitiu al iesirii din sine si cand incepem sa ne exersam in daruire, sa ne antrenam puterea de iubire. Sa iubesti inseamna sa gravitezi in jurul implinirii celuilalt. Sa te gandesti cum poti tu sa-l ajuti pe celalalt, cum poti sa-i vii in intampinare, cum sa-l odihnesti, cum sa-l scutesti de un efort, cum sa-i faci o bucurie, cum sa-i gatesti o mancare buna, cand e obosit. Trebuie sa inveti sa traiesti prin celalalt si pentru celalalt. Iubirea inseamna foarte multe gesturi. Intentiile, gandurile in sine nu au nici o valoare in absenta lor. E plina lumea de ele. Facand gesturi te si verifici pe tine, daca poti cu adevarat sa iubesti. Am citit de curand intr-o carte cum un detinut politic taran, inchis la batranete, primea de la babuta lui scrisori, in care ea punea si cate o floare presata. Asta inseamna iubirea. Si chiar mai mult. Sa daruiesti atunci cand esti epuizat, cand nu mai ai nici o forta. Nu exista scuza sa nu daruiesti.

�

Daca dai din prisos, cand ti-e bine si-ti vine usor, nu are valoare. Atunci cand nu mai poti si vrei totusi sa faci ceva pentru celalalt, izbucnesc in tine resurse de energie de care habar nu aveai. Primesti forta de la Dumnezeu si ajungi sa faci mai mult decat credeai ca esti capabil. Sa te daruiesti atunci cand nu mai poti te leaga cu adevarat de celalalt si-l face si pe celalalt sa se deschida, sa daruiasca la randul lui. In iubire, trebuie sa daruim ce nu avem, cand nu mai avem. Si atunci, ca in Evanghelie, nimicul se transforma, si painea si pestii ajung tuturor.

- Pana unde te poti darui pe tine, fara ca asta sa te anuleze cu totul? Uneori, poate e mai bine sa te opresti, daca celalalt nu-ti raspunde la fel...

- Daruirea de sine e un gest voluntar, nu este o dependenta fata de celalalt, nu e sclavie. Nu ti se cere s-o faci. Prin daruire nu ma anulez, ci ma regasesc pe mine si ma imbogatesc cu felul celuilalt de a fi. Prin posedare, ma anulez. Unora le convine sa se lase stapaniti de altii. E cazul multor femei de azi, care ajung sa se inrobeasca. Le bat barbatii, sunt chinuite, dar le e frica sa-si asume un drum, de dragul sigurantei. Au parte de o suferinta absurda, care nici macar nu e mantuitoare. E o forma de lene. Refuza responsabilitatea propriilor decizii si atunci prefera doar sa execute. Dar asa nu vor evolua niciodata.

"Cand Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da 
de-a gata si o mare iubire"

- Nu toata lumea are parte in viata aceasta de iubiri extraordinare. E vina noastra? Tine de noi sa traim o mare iubire sau ea e un dar de la Dumnezeu?

- Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare. Nu exista coincidente. Faptul de a intalni o anumita persoana tine de voia Domnului. Dar felul in care reactionam noi la intalnirea respectiva tine de noi. Fiecare persoana care ne iese in cale e un dar de la Dumnezeu si noi trebuie sa ne intrebam, de fiecare data, de ce a randuit Dumnezeu sa intalnesc omul ala. Ce pot eu sa fac din relatia asta? Ce trebuie eu sa inteleg? Ce folos pot sa trag? Apoi, sa nu confundam indragostirea cu iubirea. Daca Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da de-a gata si o mare iubire. Dragostea e doar o arvuna de la Dumnezeu. Daca o cheltui fara stiinta, nu mai ajungi niciodata la iubirea adevarata. Poate la inceput nu pare mare, dar iubirea, daca se lucreaza, creste tot mai mult. Iubirea nu e emotie, e o putere. Dumnezeu nu e trup si totusi se defineste pe sine ca iubire. Deci, iubirea nu e trup! Sigur, si componenta asta trupeasca intra in iubire, dar nu se reduce totul la ea. Iubirea e o mare putere a omului, primita de sus, o putere care trebuie eliberata si lucrata de fiecare in parte. Spun eliberata, pentru ca cel mai adesea ne iubim pe noi insine, si atunci iubirea este inchisa in noi, se invarte in cerc. Este o iubire egoista, intoarsa catre sine, in loc sa fie libera si sa nu ceara nimic in schimb.

- Iubirea adevarata e intotdeauna libera?

- Da, iubirea adevarata afirma libertatea celuilalt. Nu incearca sa-l stapaneasca. Aici se greseste cel mai mult in relatii, cand unul incearca sa-l transforme pe celalalt, sa-l ajusteze dupa gustul propriu. Cand iubesti, trebuie sa iesi din tine in sensul de a incerca sa-l traiesti pe celalalt, sa-l intelegi pe celalalt, sa vezi lumea prin ochii lui. Daca ii calci libertatea, apare instinctul de aparare. Si se va inchide in el. Se va feri de tine, se va simti agresat. Intr-o relatie trebuie sa existe un balans intre apropiere si distanta. Trebuie sa-i pastrezi celuilalt taina, sa n-o spulberi. Sa nu incerci sa cotrobai in toate cotloanele sufletului lui, sa nu intri cu excavatorul peste flori. Tupeul, indrazneala distrug misterul celuilalt. Exercitiul acesta al iesirii din noi insine uneori e dureros, inseamna sa parasesti o pozitie sigura, sa iesi din confortul felului tau de a fi, adoptand felul celuilalt de a fi. Dar numai asa te poti largi, te poti imbogati si poti transforma iubirea in cale de cunoastere. Daca ramai in tine insuti, esti foarte sarac. Ba, mai mult, te trezesti ca toti iti intorc spatele. Te trezesti singur. 

- Ar trebui atunci sa cultivam toleranta in dragoste?

- Ar trebui sa facem exercitiul alteritatii, nu al tolerantei. Toleranta e un fel de ingaduinta fata de ceva ce tie nu-ti convine, presupui ca celalalt are niste defecte pe care tu, din marinimie, le treci cu vederea. Adica toleranta presupune mandria. Or, intr-o relatie de iubire tu nu ai dreptul sa consideri felul tau de a fi mai bun ca al celuilalt, n-ai voie sa ceri celuilalt sa se schimbe, trebuie sa-ti ceri tie sa-l suporti pe celalalt. In iubire, nu trebuie sa te preocupe binele tau, ci trebuie sa te pui pe tine in slujba celuilalt, preocuparea ta sa fie devenirea lui. Scopul lui nu e sa te infrumuseteze pe tine, sa te faca sa te simti mai frumos si mai bun. Iubirea traita drept schimba oricum lucrurile in bine. Faptul ca ma daruiesc total, ca ma arat jertfitor il face si pe celalalt sa se corecteze, sa se simta, il schimba in bine. Parintele Teofil Paraian spunea ca dragostea niciodata nu calculeaza si dragostea totdeauna calculeaza. Cum vine asta? Pai, niciodata nu calculeaza ce daruieste, ca sa-i atraga atentia celuilalt uite, cate am facut pentru tine, acum da-mi si tu la fel. Si in acelasi timp calculeaza mereu cat primeste, ca sa poata da mai mult. Asta e iubirea adevarata.

Cu parintele Teofil Paraian si parintele staret Iustin

�

- Cateodata, oricate ai face pentru celalalt, el ramane indiferent si nu-ti intoarce nici o farama de dragoste. Cum stii care e omul pentru care merita sa dai tot?

- In ordinea fireasca, important e sa nu te implici intr-o relatie pana nu esti sigur de ea. Potentialul de afectiune, de iubire, trebuie pastrat pana gasesti o persoana cu care te potrivesti cu adevarat, cu care sa ai in primul rand o potrivire sufleteasca, nu trupeasca. Apoi, un om de calitate, daca a intalnit un alt om de calitate si se jertfeste pana la capat, reuseste sa-l invinga pe celalalt prin iubire, chiar daca celalalt iubeste mai putin. Iubirea unuia, cu statornicie, poate sa salveze iubirea celuilalt. Am cunoscut multe recuperari miraculoase de relatii care erau in pragul esecului si au ajuns chiar mai puternice si mai profunde ca inainte. Oamenii trebuie sa invete sa aprecieze crizele. Intrebarea mai are insa si o capcana. Daca te opresti la om, risti sa pierzi tot. Daca il ai in minte mereu si pe Dumnezeu, gasesti in jur suficiente persoane care sa merite sa dai tot, fara sa-ti mai fie teama ca ai putea pierde. Nici un om nu merita in sine sa-i dai tot. Pentru ca omul ala nu e ultima realitate, dar Dumnezeul din el, da. In definitiv, prin om ne daruim, de fapt, lui Dumnezeu. 



"Daca nu se ajunge la cununie, inseamna ca Dumnezeu e scos afara din ecuatie"

- Si atunci care e rostul casniciei?

-Relatia, casnicia sunt doar un cadru in care noi ne manifestam, ne desavarsim. Ne exersam iubirea, aceasta capacitate de a iesi din noi insine, de a deveni transparenti, ca Dumnezeu sa se poata manifesta deplin in noi, iar noi sa ajungem la acea patrundere reciproca intre oameni, sa putem iubi tot mai mult. Numai daca ne exersam deschiderea, devenim niste vase largi care pot primi mult mai mult decat pe celalalt. Si atunci pot iubi, prin intermediul lui, pe toti oamenii, intreaga natura si toate animalele, pot cuprinde in inima mea toata creatia lui Dumnezeu. Exersand comuniunea in doi ne pregatim pentru comuniunea cu toti, care va fi in Imparatia Cerurilor.

- Exista suflete pereche? Oameni alaturi de care totul devine mult mai usor?

- Exista, dar mai multe. Nu exista un singur om cu care sa-ti fie scris sa fii impreuna. Exista insa mai multe persoane in lumea asta cu care relationezi foarte bine. Faptul ca ai intalnit una si, din nestiinta, iubirea s-a cheltuit, nu inseamna ca vei ramane toata viata singur. Asa cum faptul ca ai intalnit un suflet pereche nu garanteaza ca iubirea va dura, daca nu lucrezi virtutile ei. Fara potrivire, nu e posibila dragostea. Dar potrivirea e doar o scanteie. Ea nu garanteaza vesnicia sentimentului. Nu meriti ceva pentru care n-ai muncit! (rade). Din contra, se intampla des ca tocmai aceste iubiri sa se cheltuie mai repede, pentru ca totul e perfect si nimeni nu depune nici un efort. Se ajunge la un fel de suficienta, pentru ca celalalt corespunde perfect nevoilor mele si eu nevoilor lui, si atunci fiecare se iubeste pe sine, prin intermediul celuilalt. 

- Asa se nasc gelozia si posesivitatea?

- Gelozia e iubirea de sine prin celalalt. Daca esti gelos, nu-l iubesti pe celalalt cu adevarat, ci consideri ca celalalt e dreptul tau si cineva atenteaza la el. Ti-e frica sa nu vina cineva sa ti-l fure. Dar nici un om nu are dreptul sa il confiste pe celalalt. Iubirile astea contorsionate, cu gelozii si suferinte care-ti fura ochii si-ti intuneca mintea, sunt iubiri demonice. Ele sunt fascinante in felul lor, sunt foarte simtuale, au un erotism exacerbat, dar produc enorm de multa suferinta, te desfiinteaza ca persoana. Tu crezi ca te-ai jertfit suferind, dar de fapt ai fost posedat. Iubirea adevarata, dumnezeiasca, afirma, nu distruge. E ca un cer senin. N-are tulburare si n-are ceata.

- Astazi, tot mai multi oameni aleg o forma libera de iubire. Nu se mai casatoresc, ba uneori nici nu mai locuiesc impreuna, dar cu toate acestea, se iubesc si traiesc in armonie. E gresit ca procedeaza asa?

Pictandu-l pe Sfantul Pantelimon

�

- Iubirea care nu implica responsabilitate si sacrificiu nu e iubire adevarata. E iubire conjuncturala, care nu ajunge la maturitate. De fapt, in cazul lor nici nu se ajunge cu adevarat la iubire, ei raman in faza de indragostire. Daca nu se ajunge la cununie, inseamna ca Dumnezeu e scos afara din ecuatie. Si fara harul dumnezeiesc, omul e finit si dragostea lui tine doar o vreme. Cei care aleg calea aceasta vor o iubire in care sa nu aiba nimic de pierdut, ci doar de castigat. Vor sa ia ceva ce se obtine usor si sa se pastreze mereu liberi, in cazul ca apare ceva mai ofertant.

- Cand traiesti o iubire nefericita, te gandesti adesea ca ar putea exista cineva care sa te iubeasca mai mult, sa te inteleaga mai bine...

- Modul asta de a vedea lucrurile e o consecinta a gandirii tehniciste. Un produs se uzeaza moral, in momentul in care apare o versiune imbunatatita a lui. (rade) Adica iese din uz. Or, oamenii nu ies din uz, ei devin continuu. Trebuie sa aprofundam, sa sapam in relatia respectiva, pentru a ajunge la noi si noi adancimi, chiar daca apar oportunitati de relatii mai bune, chiar daca cunoastem persoane care ni se par mai potrivite. N-avem voie sa schimbam persoana. N-avem voie sa incepem mii de drumuri, pentru ca nu mai ajungem niciodata la capat. Nu poti sa te remodelezi la infinit dupa alte tipare de femei sau barbati, pentru ca te tocesti ca piesa, ajungi sa nu mai ai nici un profil. Tu crezi ca ai capatat experienta, ca ti-ai imbogatit modul de a fi, avand foarte multe iubiri, dar de fapt te-ai pierdut pe tine, nu mai stii cine esti cu adevarat. In iubire, ca si in profesie, e foarte important sa fii statornic. Nu te poti face trei ani medic, apoi inca trei actor si dupa alti trei sa te pregatesti sa devii fotbalist. Trebuie sa mergi mai departe. Pentru ca impasul la care ajungi intr-o relatie e al tau, in primul rand, nu al celuilalt. Dumnezeu ti l-a randuit tie, ca sa te depasesti, ca sa evoluezi. Schimband persoana, fugi de tine, fugi de devenire. Iar obstacolul va reveni, sub alta forma, oricine ar fi langa tine.


"Nimic nu se poate fara sacrificiu, fara principiul crucii"

- De ce e atat de importanta fidelitatea? Cunosc persoane care spun ca-si iubesc partenerii, desi ii mai insala din cand in cand, si ca asta nu are nici o importanta, atata timp cat nu sunt sentimente la mijloc.

- Se mint singuri. Infidelitatea e o forma de consum. E foarte urat sa-i consumi pe ceilalti, pentru nevoile tale erotice. Dar, de fapt, te consumi pe tine. Stagnezi. Fara fidelitate, nu poti ajunge la nivele mai profunde. Numai asa poti evolua. Or, daca iti permiti alternative, inseamna ca nu esti dispus sa infrunti blocajul, ca vrei sa il ocolesti. Daca iti refuzi alternativa, atunci nu mai eziti, depasesti criza si vezi si ce potential zace in tine si in celalalt. Si esti mai castigat si mai bogat ca inainte. Ajungi la alt nivel al iubirii, e o iubire rafinata si foarte profunda, care nu mai sta doar in indragostirea trupeasca. Efortul putin inseamna devenire putina, inseamna sa fugi de implinirea de sine. Vedeti, nimic nu se poate fara sacrificiu, fara principiul crucii. Sacrificiul pe cruce e fereastra spre Inviere. Sfantul Maxim Marturisitorul spunea ca in creatie toate se cer dupa cruce. Asa se manifesta iubirea lui Dumnezeu fata de noi. Pentru ca asta e conditia noastra cazuta, consecinta caderii in pacat. Nu ni se da nimic, daca nu jertfim ceva. Si iubirea e o jertfa. Jertfesti sinele tau, ca sa-ti apropii sinele celuilalt. E o renuntare la tine. Sacrificiul da profunzime oricarei relatii. E cel care fixeaza iubirea. Sa te indragostesti e usor, dar sa iubesti e foarte greu. Fugi de cruce: fugi de inviere, fugi de bucurie, fugi de iubirea adevarata! Nu se poate fara. Fara cruce, e calea usoara, comoda. Nestiind sa suferim cu bucurie, sa umplem suferinta de rost, fugim, de fapt, de viata. Si tot ce primim e de mana a doua. Toate bucuriile si iubirile sunt diluate. Tot ce traim e searbad.

- De ce suferintele din dragoste sunt unele dintre cele mai dureroase?

- Pentru ca omul, iubind, se deschide si devine profund. Si atunci incaseaza loviturile direct in profunzimea fiintei. Daca iubirea a fost cu Dumnezeu si celalalt pleaca totusi, Dumnezeu nu ramane dator. Vine El si umple golul, pentru ca tu nu l-ai iubit doar pe cel care a plecat, ci si pe Dumnezeu din el. Poti fi destramat cu adevarat dupa o despartire, doar daca nu-L ai pe Dumnezeu. Daca ai iubit stramb, daca ai fost posedat de celalalt.

In "gradina" de la Oasa

�

- Uneori, dupa o mare iubire, nu mai avem curaj sa mergem mai departe, sa ne mai deschidem sufletul inca o data. Cum putem vindeca ranile lasate de o suferinta din dragoste?

- Parintele Teofil Paraian spunea ca suferinta e o mare taina. Degeaba ti-o explici teoretic, inima continua sa doara. Si orice sfat din afara ramane tot in afara. Numai Dumnezeu poate vindeca astfel de rani, daca considera. Dar unele dintre ele nici nu trebuie sa se vindece. Se intampla uneori ca inima ta sa poata purta infinit de multe rani deschise. Capacitatea de suferinta a omului e foarte mare. Dar nici nu trebuie sa devenim atat de obsedati sa se inchida rana, sa uitam tot. Un esec in dragoste nu trebuie sa ne infirmizeze afectiv. Poti sa duci o alta relatie si cu o rana in inima. Si cu mai multe rani in inima. Dumnezeu iti da oricum puterea de a iubi din nou. Trebuie sa mergi inainte, sa ai curajul sa te deschizi din nou, sa incasezi din nou. N-ai voie sa te opresti.

"Fericirea se munceste in fiecare zi"

- Unora parca le sunt date numai suferinte, toata viata...

- Trebuie sa intelegi ca e ca un joc intre tine si Dumnezeu. In suferinta se ascunde, de fapt, dragostea lui Dumnezeu fata de tine. Si atunci incepi sa gasesti un rost fiecarei suferinte. Fara Dumnezeu, totul sfarseste intr-un mare absurd. Si cea mai mica suferinta te doboara. Nu mai intelegi nimic si ajungi sa-ti pui capat zilelor. Cu Dumnezeu, cea mai mare suferinta e umpluta de sens si e mereu urmata de bucurie. Trebuie sa nu uiti niciodata ca Dumnezeu te iubeste si te pune la incercare. Te incearca, pentru ca vrea sa-ti dea ceva. Dar cu un pret! Trebuie sa meriti darul, sa te ridici spiritual la nivelul la care il poti primi. Nivelul urmator al jocului. Oricum, darul e intotdeauna cu mult mai mare decat suferinta pe care o treci ca sa ajungi la el. Dumnezeu nu ne poate darui liber, ca atunci ne-ar asfixia cu iubirea lui, ne-ar distruge fiinta, nu ne-ar mai lasa sa inflorim liber. Dumnezeu, cand ne iubeste, ne pune la incercare, ca pe argint in topitoare. Pentru ca vrea sa scoata din noi esenta cea mai pura.

- Ce ar trebui sa facem ca sa fim fericiti?

- Trebuie sa pornim in cautarea adevarului iubirii, cu toate fortele noastre. Sa nu ne angajam steril, de suprafata, ci sa ne daruim total, tuturor oamenilor si, prin ei, lui Dumnezeu. Si sa o facem pe viata. Fericirea adevarata exista. Si exista aici, pe pamant. Ea nu e decat o cale pe care inaintam. Doar in masura in care stim sa daruim, o sa si primim. Pentru ca Dumnezeu ne chinuie uneori, dar ne si rasplateste cu asupra de masura. Se joaca cu noi, ne face sa vrem mai mult, sa ne dorim mai mult, sa devenim mai mult. Fericirea nu e un dat, o pleasca, o incremenire care pica pe tine. O fericire statica ne-ar strivi sub o plictiseala cumplita. Fericirea se munceste, se castiga in fiecare zi. E un urcus continuu, o dinamica ce se adapteaza permanent nevoilor noastre. Fericirea e devenire.

Sursa : http://www.formula-as.ro/2011/973/asul-de-inima-45/despre-dragoste-cu-parintele-pantelimon-de-la-manastirea-oasa-13840

Povesti personalizate pentru copii

Claudia, o autoare simpatica de povesti pentru copii m-a rugat sa va transmit urmatorul mesaj: 


"Dragi părinţi,

Ştiind că se apropie Ziua Internaţională a Copilului, am încercat să găsesc ceva special pentru ei. Mi-a trăsnit ideea de a scrie poveşti personalizate pentru copiii dvs. Îmi scrieţi ce pasiuni are copilul dvs., vârstă, iar eu scriu o poveste specială pentru el. Mă voi strădui ca şi prezentarea să fie într-o formă deosebită.

Poveşti personalizate puteţi comanda şi pentru copiii prietenilor, fini, nepoţi etc.

Pentru uzura neuronilor mei, am hotărât ca preţul pentru o poveste să fie de 10 lei.

Este o propunere. Ce părere aveţi? Pentru comenzi, îmi puteţi scrie aici: claudia_groza@yahoo.com

Mulţumesc mult că îmi citiţi Poveştile Lizei.

Vă aştept cu drag!"

Acatistul Sfantului Simon Zilotul - grabnic ajutator pentru casatorie

Sfantul Apostol Simon Zilotul este mirele de la Cana Galileii. La nunta acestuia, Iisus a facut prima minune - prefacerea apei in vin. I s-a dat numele de "Canaanitul" si de "Zilotul" spre a-l deosebi de Sfantul Petru si de Sfantul Simeon "fratele Domnului", urmasul Sfantului Iacob la Episcopia Ierusalimului.

Sfantul Apostol Simon Zilotul, numit si Natanael, este cel care si-a lasat casa, parintii si mireasa pentru Mirele cel ceresc. Sfantul Simon Zilotul era de neam din Cana Galileei, cunoscut Domnului nostru Iisus Hristos si Preacuratei Maicii Sale, deoarece Cana nu este departe de Nazaret. Odata cu Pogorarea Duhului Sfant, mirele cel din Cana a inceput a propovadui si el, alaturi de Apostoli, Evanghelia in toata lumea. El a propovaduit in Mauritania, Africa si Britania, unde si-a dat si sufletul sau, fiind rastignit si ingropat.

CONDACUL 1

Pe cel ce cu ravna apostoleasca, a asezat in suflete oamenilor invataturile intelepciunii cu laude sa-L fericim pe Simon de Dumnezeu graitorul. Ca inaintea Scaunului Slavei sta si impreuna cu ceilalti Apostoli in ceruri se veseleste, rugandu-se neincetat pentru noi, cei ce-L cinstim si ne inchinam Sfintelor sale Moaste cantandu-i: Bucura-te Sfinte Apostole Simone, de Dumnezeu ravnitorule.
ICOSUL 1

Impreuna cu Domnul Hristos, din Galileea ai fost, Apostole Sfinte, iar inainte de chemarea ta la Apostolat, buna invatatura primind si legea cu frica respectand, ai facut parte din tagma Zelotilor. La varsta casatoriei ajungand, mireasa ti-ai ales si nunta la Cana Galileii ai facut, unde Domnul impreuna cu Maica Sa si Ucenicii Sai au venit, iar apa in vin a prefacut minune pe care vazand-o L-ai urmat pe Hristos pentru care noi te laudam, zicand:

Bucura-te, cel ce din Cana Galilei impreuna cu Domnul ai fost;

Bucura-te, cel ce dintre zeloti la Apostolat ai fost chemat;

Bucura-te, cel ce, ca mire, pe Mirele Hristos L-ai primit;

Bucura-te, cel mai cinstit dintre toti cati in Cana Galileei au fost;

Bucura-te, cel ce i-ai bucurat pe toti cei ce la nunta au venit;

Bucura-te, pricinuitorule al celei dintai minuni a lui Hristos;

Bucura-te, cel ce din vinul cel minunat ai gustat;

Bucura-te, ca atunci bucuria minunii Dumnezeirii ai aflat;

Bucura-te, cel dintai graitorule al minunilor lui Hristos;

Bucura-te, cel ce Nunta prin venirea lui Hristos, Taina ai aratat;

Bucura-te, intre miri, cei dintai de Hristos binecuvantat;

Bucura-te, cel ce la nunta ta si pe Apostoli i-ai chemat;

Bucura-te, Sfinte Apostole Simone, de Dumnezeu ravnitorule!


CONDACUL al 2-lea

Apostole Simone, cel ce ai fost numit Cananeul de catre Evanghelistul Matei si fiind din Cana Galileii, de Hristos Domnul Apostol, ai fost ales, iar dupa nunta, impreuna cu ceilalti Ucenici, pe Domnul L-ai urmat, drept pentru care-ti aducem laude, cantand impreuna lui Dumnezeu: ALILUIA.

ICOSUL al 2-lea:

Minunata ravna avand Simone, intelepteste Evanghelistul Ioan, “Zilotul” te-a numit, tu mirele cel din Cana Galileii, ca vazand pe Hristos binecuvantand si prefacand apa in vin, de dumnezeiasca dragoste te-ai umplut si Apostol si prieten al Domnului ai devenit, pe tine insuti lucrator de dumnezeiesti minuni Mantuitorul te-a aratat, dandu-ti putere cu milostivirea bunatatii Sale. Pentru aceasta, noi, cei ce ne inchinam Sfintelor tale Moaste, iti cantam unele ca acestea:

Bucura-te, Apostole, cel ce cu nume de ravna ai fost numit;

Bucura-te, cel ce la nunta ta, pe Hristos L-ai chemat;

Bucura-te, cel ce pe Hristos intaia oara, in casa ta L-ai primit;

Bucura-te, mire fericit, ca Mantuitorul in casa ta Dumnezeiestile Sale minuni intai le-a aratat;

Bucura-te, cel ce minunea vazand de apostoleasca ravna te-ai umplut;

Bucura-te, cel ce indata pe Hristos L-ai urmat;

Bucura-te, cel ce Apostol al Domnului ai fost ales;

Bucura-te, al invataturilor lui Hristos propovaduitorule;

Bucura-te, cel ce pentru Hristos, casa si prietenii ai lasat;

Bucura-te, cel ce impreuna cu ceilalti apostoli in ogorul Domnului ai lucrat;

Bucura-te, al tainelor lui Hristos vestitorule; Bucura-te, al nostru catre Domnul Dumnezeul rugatorule; Bucura-te, Sfinte Apostole Simone, de Dumnezeu ravnitorule!

CONDACUL al 3-lea

Simone cel minunat, lauda Apostolilor, invatatorul cel luminat al paganilor, care cu invataturile primite de la Hristos, i-ai adapat pe toti cei ce doreau cu caldura cunostinta de Dumnezeu, multumire aducem tie, iar Mantuitorului nostru cantarea: ALILUIA.

ICOSUL al 3-lea

Stralucirea Duhului peste tine s-a pogorat in chip de foc si dumnezeiesc vas te-a facut pe tine Apostole, cel ce cu osardie ai alungat negura paganatatii iar lumea ai luminat cu invatatura Lui Hristos si cu stralucirea prea inteleptelor tale cuvinte la adevarata credinta pe multi i-ai adus. Pentru aceea si noi te laudam pe tine cantand:

Bucura-te, Simone, de Dumnezeu inteleptite si preafericite;

Bucura-te, cel ce prin viata curata, ales al Domnului te-ai aratat;

Bucura-te, propovaduitorule al tainelor lui Hristos;

Bucura-te, ritorul cel bine-graitor al Bisericii;

Bucura-te, mare invatator al neamurilor;

Bucura-te, al credinciosilor nascator, prin ravna propovaduirii;

Bucura-te, prin cuvantul caruia intunericul s-a alungat;

Bucura-te, prin care lumea s-a luminat;

Bucura-te, lumina celor intunecati cu paganatatea;

Bucura-te, luminatorul cerestilor cunostinte;

Bucura-te, lumina mai stralucitoare decat soarele;

Bucura-te, primitorul Duhului Sfant, care ti-a daruit stralucirea;

Bucura-te, Sfinte Apostole Simone, de Dumnezeu ravnitorule!

CONDACUL al 4-lea

La Cana Galileii, Apostole Nascatoarea de Dumnezeu era alaturi de tine, iar la nunta au fost chemati si Iisus si Ucenicii Sai si pentru ca nu mai era vin, Maica lui Dumnezeu L-a rugat pe Hristos sa faca minunea, drept pentru care te socotim pe tine mare si intai rugator al Maicii Domnului. Pentru aceasta impreuna cu toti cei ce te cinstesc pe Tine ii cantam: ALILUIA.

ICOSUL al 4-lea

Dupa porunca Maicii lui Dumnezeu, cei ce slujeau au adus vasele cele facute din piatra, care luau fiecare cate doua sau trei vedre, si dupa cum le-a zis, cu apa pe toate pana sus le-au umplut. Apoi dupa ce Mantuitorul apa in vin a prefacut, inceput al minunilor s-a petrecut, drept pentru care pe tine pricinuitorul minunii te laudam zicand:

Bucura-te, mirele sufletelor curate;

Bucura-te, cel ce pe Hristos la nunta L-a primit;

Bucura-te, mirele din Cana, cel pururea binecuvantat;

Bucura-te, cel ce la cererea Maicii Domnului, primitor al minunii te-ai aratat;

Bucura-te, cel ce nunta cu alai dumnezeiesc ai primit;

Bucura-te, cel ce, ca mire, de Nascatoarea de Dumnezeu ai fost ocrotit;

Bucura-te, cel ce mire prea cinstit te-ai aratat;

Bucura-te, cel ce impreuna cu nasii te-ai minunat;

Bucura-te, ca impreuna cu nasii vinul cel dumnezeiesc ati gustat;

Bucura-te, cel ce dai binecuvantarea ta, celor ce pentru bucuria nuntii tie cu credinta se roaga;

Bucura-te, cel ce ocrotitor al mirilor te-ai aratat;

Bucura-te, cel ce dezlegi inimile tuturor celor ce prin tine se roaga pentru nunta cinstita;

Bucura-te, Sfinte Apostole Simone, de Dumnezeu ravnitorule!

CONDACUL al 5-lea

Sfinte Apostole, dupa ce Mantuitorul a savarsit la Cana Galileii minunea, inima ta s-a lipit de dragostea lui si te-ai invrednicit a-I fi ucenic cu mult zel pentru toata viata si ti-ai aratat ravna si stradania de a-I sluji prin cuvant si cu viata ta bineplacuta, pentru care noi cei ce ne plecam genunchii inaintea sfintelor tale Moaste, multumind cantam lui Dumnezeu: ALILUIA.

ICOSUL al 5-lea

Ravnitorul propovaduitor Apostol al lui Hristos, inaintea paganilor si tiranilor ai predicat pe Dumnezeu Cuvantul ajungand pana in Egipt si Mauritania si aprinzand in sufletele oamenilor, candela nestinsa a marturisirii lui Hristos. Drept aceea toti te socoteau pe tine, mare ucenic al Domnului, pentru care noi te cinstim si ne inchinam sfintelor tale Moaste zicand:

Bucura-te, cel ce pe locuitorii Egiptului i-ai increstinat;

Bucura-te, cel ce in Mauritania Cuvantul lui Dumnezeu cunoscut L-ai facut;

Bucura-te, cel ce peste tot ca si cunoscator al minunilor lui Hristos ai propovaduit;

Bucura-te, cel ce familii de crestini ai format;

Bucura-te, cel ce peste tot pe mirii i-ai binecuvantat;

Bucura-te, cel ce aduci binecuvantarea in familii;

Bucura-te, cel ce esti ocrotitorul familiilor crestine;

Bucura-te, cel ce pretutindeni ai insuflat nadejdea mantuirii;

Bucura-te, cel ce pe parinti si pe copii la Hrisos i-ai adus;

Bucura-te, cel ce ai descoperit oamenilor pe Hristos;

Bucura-te, cel ce ai izbavit pe oameni de inchinarea la idoli;

Bucura-te, al minunilor lui Dumnezeu bun lucrator;

Bucura-te, Sfinte Apostole Simone, de Dumnezeu ravnitorule!

CONDACUL al 6-lea

Cu darul dat tie de Dumnezeu, intrutot laudate Apostole Simone, duhurile cele rele care invrajbesc pe oameni, cu cuvantul tau se izbavesc si toate neintelegerile din familii se izgonesc, bolile fug, multimea patimilor sufletesti se indeparteaza, drept pentru care cantam lui Dumnezeu alaturi de tine: ALILUIA.

ICOSUL al 6-lea

Prin darul dat tie de Dumnezeu, Sfinte Apostole Simone, ti-a poruncit tie cu limba noua, cu care niciodata nu ai grait, sa vestesti Cuvantul pana in Britania, dupa care intorcandu-te in partile rasaritului, in tara Persilor ai propovaduit pe Dumnezeu Cel din Treime marit, pentru care-ti cantam unele ca acestea:

Bucura-te, cel ce pana in Britania Cuvantul lui Dumnezeu L-ai facut cunoscut neamurilor;

Bucura-te, cel ce in limbi noi ai grait;

Bucura-te, cel ce peste serpi si scorpii ai calcat;

Bucura-te, cel ce neamurile le-ai botezat;

Bucura-te, cel ce bolnavi ai tamaduit;

Bucura-te, cel prin care durerile sufletesti s-au tamaduit;

Bucura-te, cel ce pe cei din intuneric i-ai izbavit;

Bucura-te, cel ce pe demoni cu puterea lui Hristos i-ai izgonit;

Bucura-te, ca in numele lui Hristos alese minuni ai facut;

Bucura-te, prin care lumea de cei rau s-a mantuit;

Bucura-te, prin care intunericul s-a risipit;

Bucura-te, ca impreuna cu ingerii esti lui Dumnezeu laudator;

Bucura-te, Sfinte Apostole Simone, de Dumnezeu ravnitorulel

CONDACUL al 7-lea

Vazand inmultirea crestinilor in a lor tara, persanii ce nu cunosteau adevarata credinta, prinzandu-te Apostole te-au supus la nenumarate chinuri si patimi pe care le-ai rabdat cu multa barbatie in timp ce slaveai pe Dumnezeu si cantai: ALILUIA.

ICOSUL al 7-lea

Margaritarul cel de mare pret, cel ascuns al inimii tale, in lume l-ai pus inainte Sfinte Apostole Simone si tuturor l-ai propovaduit, ca Nascatoarea de Dumnezeu fiind alaturi la nunta ta din Cana Galileii, ti-a pricinuit minunea prefacerii apei in vin, invatandu-i pe toti ca mult poate rugaciunea Maicii spre imblanzirea Stapanului, pentru care si noi aducem cantare graind:

Bucura-te, al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu laudator;

Bucura-te, ca impreuna cu Apostolii pe Maica lui Dumnezeu ai cinstit;

Bucura-te, cel ce cu Apostolii Nascatoarei de Dumnezeu impreuna v-ati rugat;

Bucura-te, cel ce Fecioarei Maria cantari de multumire i-ai adus;

Bucura-te, cel ce ai aratat ca Maica Stapanului pe cele in lipsa le implineste; Bucura-te, cel ce pe Maica Domnului, ca pe izvorul bunatatilor ai vestit;

Bucura-te, prin care lumea pe Stapana Cerurilor a cunoscut;

Bucura-te, cel prin care credinta s-a raspandit;

Bucura-te, cel ce la rastignirea Fiului pe mama Lui Iisus ai sprijinit;

Bucura-te, cel ce galileean fiind de Sfanta Fecioara apropiat ai fost;

Bucura-te, cel ce ai aratat oamenilor folosul rugaciunilor facute catre Maica Domnului;

Bucura-te, partasule al tainelor lui Dumnezeu;

Bucura-te, Sfinte Apostole Simone, de Dumnezeu ravnitorule!

CONDACUL al 8-lea

Intre cei de sus stand inaintea Stapanului, Celui ce te-a preamarit pe tine, si luminat ucenic al Sau te-a aratat, Apostole Simone, indrepteaza viata noastra cu puterea rugaciunilor tale si lumineaza-i pe toti cei care se inchina Sfintelor Tale Moaste si savarsesc cu credinta pomenirea ta laudand pe Dumnezeu cu cantarea: ALILUIA.


ICOSUL al 8-lea

Aratat te-ai facut marginilor lumii cu lumina stralucind si focul Duhului Sfant luand, in chip luminos oamenilor te-ai aratat Apostole a lui Hristos Simone, cel ce ai zis celor ce te chinuiau: “ravnind patima ta Hristoase, sufar moarte pe cruce rastignire rabdand” pentru care cu umilinta cantam:

Bucura-te, cel cei ai urmat si in patimire pe Hristos Domnul;

Bucura-te, intaiule mire care marturisind pe Hristos ai fost rastignit;

Bucura-te, cel ce si in Africa ai fost prigonit;

Bucura-te, cel ce pe Hristos in Britania L-ai vestit;

Bucura-te, cel ce in Rasarit te-ai intors;

Bucura-te, cel ce in tara Persilor prigoane ai rabdat;

Bucura-te, cel ce peste tot mania paganilor ti-ai atras;

Bucura-te, cel ce in Persia ai fost pentru ultima oara intemnitat;

Bucura-te, cel ce in orasul Snanir credinciosii te-au slavit;

Bucura-te, cel ce si in temnita pe Hristos L-ai vestit;

Bucura-te, cel ce multi ucenici in Persia ai avut;

Bucura-te, ca multi dintre ei impreuna cu tine au patimit;

Bucura-te, Sfinte Apostole Simone, de Dumnezeu ravnitorule!

CONDACUL al 9-lea

Cel ce pe Hristos L-ai marturisit Apostole Simone, cel ce urmarea Lui in toata viata ta ai cautat, Evanghelia pretutindeni cunoscuta facand, ai fost intru totul urmas al Domnului si ca si ceilalti Ucenici la moarte ai fost osandit, pe cruce rastignit si apoi ingropat ca unul ce ai avut ravna fierbinte catre invatatorul, pentru care te laudam si impreuna cantam: ALILUIA.

ICOSUL al 9-lea

Sa laudam, sa binecuvantam si cu cantari sa cinstim pe Apostolul si ucenicul lui Hristos, pe preacinstitul Simon, care pretutindeni a slavit minunile Domnului si care cu moarte pe cruce s-a proslavit, Stapanului Sau pana la moarte urmand si cale la ceruri facandu-si, drept pentru care laude ca acestea ii aducem:

Bucura-te, cel ce prin rastignirea ta ai urmat intru toate pe Domnul;

Bucura-te, purtatorule al ranilor lui Hristos;

Bucura-te, cel ce in cuie pentru credinta in Hristos ai fost batut;

Bucura-te, ca Domnul Hristos a pus pe capul tau cununa scumpa;

Bucura-te, ca dumnezeiescul tau suflet la cer s-a dus;

Bucura-te, ca cetele ingerilor te-au primit cu cantari;

Bucura-te, ca sufletul tau pe Domnul, ca pe o jertfa l-a primit;

Bucura-te, ca apostolia prin mucenicie ti-ai sfintit;

Bucura-te, al patimilor Domnului urmatorule;

Bucura-te, ca inainte de rastignire ai fost chinuit;

Bucura-te, ca toate chinurile Lui in trupul tau le-ai inchipuit;

Bucura-te, cel ce in afara cetatii SNANIR ai patimit;

Bucura-te, Sfinte Apostole Simone, de Dumnezeu ravnitorule!

CONDACUL al 10-lea

Jertfind lui Dumnezeu, prea desavarsit jertfa cea fara de sange, te-ai jertfit pentru Dansul Apostole Simone, facandu-te pe tine propovaduitor al neamurilor, apostol, invatator si cu ravna cuvantator de Dumnezeu. Pentru aceasta alaturi de invatatorul stai si impreuna cu cei ce te cinstesc si se inchina Moastelor tale canti lui Dumnezeu: ALILUIA.

ICOSUL al 10-lea

Sicriul moastelor tale, cu dumnezeiescul Dar, izvoraste rauri de tamaduiri celor ce au trebuinta si izbaveste de patimi, dezleaga suferintele cele amare, curata de patimi si ineaca duhurile cele necurate ale tuturor celor ce cu credinta se roaga si-ti aduc laude ca acestea:

Bucura-te, Sfinte Ucenice, al lui Hristos propovaduitorule;

Bucura-te, cel ce prin minuni ti-ai intarit propovaduirea;

Bucura-te, ca pentru propovaduire ti-ai atras rastignirea pe cruce;

Bucura-te, cel ce ai izgonit diavolii prin cuvantul tau;

Bucura-te, ca la rastignirea ta cununa lui Hristos ai primit;

Bucura-te, cel ce patimile Domnului ai iubit;

Bucura-te, ca vazand rabdarea ta multimea in Hristos a crezut;

Bucura-te, ziceau cei ce patima ta au vazut;

Bucura-te, cel ce te rogi pururea pentru noi;

Bucura-te, al tinerilor casatoriti ocrotitor;

Bucura-te, cel ce pentru familiile credinciosilor mijlocesti;

Bucura-te, cel ce-i impaci pe cei invrajbiti;

Bucura-te, Sfinte Apostole Simone, de Dumnezeu ravnitorule!

CONDACUL al 11-lea

Ca un ucenic preaales al celui ce de buna voie pe Cruce S-a pironit, Stapanului tau pana la moarte urmand, Sfinte Apostole, te-ai rugat pentru cei ce te prigoneau, intarind prin rabdarea ta pe cei ce cu tine laudau si Cantau lui Dumnezeu: ALILUIA.


ICOSUL al 11-lea

Sfinte Apostole Simone, dumnezeiescul ravnitor, cel ce ai stralucit cu lumina cununii tale cand pe cruce ai fost rastignit, primind chipul cel luminos al muceniciei, ai luminat inimile celor ce impreuna cu tine marturiseau pe Hristos. Drept aceea pe toti cei ce se inchina Sfintelor tale Moaste, puterea marturisirii o daruiesti si-i inveti pe toti sa-ti cante:

Bucura-te, Apostole Simone, nume prea scump si de mare pret al credinciosilor nostri;

Bucura-te, ocrotitorul acestui Sfant lacas;

Bucura-te, ca de mania viitoare izbavesti pe cei ce te cinstesc;

Bucura-te, povatuitorul tinerilor;

Bucura-te, ajutatorul batranilor;

Bucura-te, implinirea rugaciunilor fecioarelor;

Bucura-te, cel ce pazesti si calauzesti pasii pruncilor;

Bucura-te, al celor lipsiti ajutator;

Bucura-te, al celor in necazuri sprijinitor;

Bucura-te, alinarea cea blanda a bolnavilor;

Bucurase, indreptator al celor rataciti;

Bucura-te, cel ce daruiesti celor legati slobozire;

Bucura-te, Sfinte Apostole Simone, de Dumnezeu ravnitorule!

CONDACUL al 12-lea

Bolile cumplite, neputintele si necazurile de tot felul alunga-le, Sfinte Apostole Simone, de la toti cei ce te cheama cu credinta si cinstesc Sfintele tale Moaste, oprind navalirile vrajmasilor, curatind pe oameni de cumplitele lor patimi si dand tamaduiri tuturor celor ce laudandu-te pe tine, canta lui Dumnezeu: ALILUIA

ICOSUL al 12-lea

Intre cei de sus stand inaintea Stapanului, Celui ce te-a preamarit

pe tine si ucenic al Sau luminat te-a aratat, Apostole Simone, cel ce ai

mila si indurare de la Maica Dumnezeului Nostru, cu dumnezeiestile tale

rugaciuni stralucesti si cu dumnezeiasca lumina, cea neapusa, luminezi

pe toti cei ce se inchina si cinstesc sfintele tale Moaste, laudandu-te pe

tine asa:

Bucura-te, Sfinte Apostole Simone, propovaduitorul vesniciei;

Bucura-te, cel ce in chip de limbi de foc pe Duhul, Sfant ai primit;

Bucura-te, cel ce din izvorul dumnezeiesc ai baut;

Bucura-te, cel ce adapi sufletele credinciosilor;

Bucura-te, cel ce esti podoaba preacinstita a Apostolilor;

Bucura-te, mijlocitorule si folositorule al tuturor credinciosilor;

Bucura-te, sanatatea trupeasca a celor bolnavi;

Bucura-te, curatenia gandurilor noastre cele rele;

Bucura-te, pricinuitorul nuntii celei tainice;

Bucura-te, nadejdea tinerilor ce asteapta binecuvantarea nuntii;

Bucura-te, podoaba bisericii noastre;

Bucura-te, cel ce patronezi, ajuti si aperi Sfant locasul acesta;

Bucura-te, Sfinte Apostole Simone, de Dumnezeu ravnitorule!

CONDACUL al 13-lea

O intru tot laudate Sfinte Apostole Simone, cel cu nume de ravna numit, avand fierbinte dragoste pentru Hristos, ai rabdat, prigoana, chinurile si rastignirea pe cruce. Pentru aceasta alaturi de Domnul Hristos fiind si cu cetele cele inalte locuind, ucenice al Mantuitorului si al nostru pazitorule, roaga-te neincetat sa ne izbaveasca pe noi din nevoi, cere pace la toata lumea, iertare de greseli, mantuire si biruinta asupra celui rau, iar pe noi toti, cei ce ne inchinam Sfintelor Moastelor tale, ne invredniceste vesnicei imparatii ca impreuna cu tine sa cantam lui Dumnezeu: ALILUIA.

(Acest Condac se zice de 3 ori, dupa care se zice iarasi Icosul intai si Condacul intai, dupa care se citeste rugaciunea Sfantului.)

RUGACIUNE CATRE SFANTUL APOSTOL SIMON ZILOTUL

Sfinte Apostole Simone, cel ce de dumnezeiasca dragoste te-ai umplut si prin viata ta cea sfanta si prin sfarsitul tau de chinuri mucenicesti, batjocoriri si moarte ai primit, tie Sfinte cu umilinta si cu caldura, inaltandu-ne gandurile, ne rugam cauta din inaltimea cea plina de slava a cerurilor, unde alaturi de Stapanul si Domnul nostru Hristos salasluire vesnica ti-ai dobandit, izbaveste de la noi patimile, necazurile si bolile noastre sufletesti si trupesti.

Pe tine, cel ce ai indraznire la Maica Domnului, te rugam mijloceste pentru toti cei ce au trebuinta de mila si ajutor. Asculta rugile noastre, fii noua dupa nevoile noastre ale fiecaruia: celor nelinistiti – linistitor, celor asupriti – aparator, celor in primejdii – izbavitor, celor invaluiti in pacate – indreptator, bolnavilor – deplin vindecator, tinerilor – indrumator si luminator al mintilor, celor saraci – bogatie neimputinata si tuturor celor ce se roaga tie – grabnic ajutator.

Roaga-te pentru noi, Sfinte Apostole, iubitorului de oameni Dumnezeu, ca sa nu ne lase sa ratacim prin raspantiile pacatului, ci sa ne lumineze mintea si inima, cu lumina harului Sau, pentru ca intariti fiind cu acest har, sa ne invrednicim ca, in cealalta parte a vietii noastre sa salasluim in locasurile dreptilor.

Sfinte Apostole Simone, ai propovaduit izbavirea de sub pacat prin unirea cu Hristos, aratand ca acela care nu este manat de pacat, acela nu este robit de patimile sufletesti si trupesti, pe tine dar te rugam intareste-ne in aceasta lupta a fiecaruia dintre noi cu patimile, incredintandu-ne prin ajutorul tau ca nu suntem singuri.

Sfinte Apostole, Tu, mirele cel din Cana Galileii, ocroteste prin puterea ta toate familiile si indeparteaza toate neintelegerile vietii casnice, ajuta-i pe tinerii care doresc sa intemeieze familii crestine sa scape de orice legatura pusa asupra lor cu rautate si ura si asculta-i pe toti cei ce se roaga pentru nunta cinstita si fara de pacat. Roaga-te lui Hristos, sa trimita familiilor noastre harul Sau, ca sa inceteze cugetele noastre cele rele si aprinde in noi evlavia primilor tai credinciosi ca astfel sa biruim mestesugirile diavolesti si facandu-ne partasi dumnezeiescului har, sa ne intarim familiile noastre si sa sporim in viata cea neprihanita.

Sfinte Apostole Simone, nadejdea credinciosilor nostri si mijlocitorul nostru, apara-ne pe noi cei ce te cinstim pe tine si nu incetam a te ruga sa domneasca intre noi pacea, unitatea si intelegerea; sa fie intre noi dragoste intre pastori si oi, intre clerici si mireni, intre intaistatatori si supusi; roaga-te Sfinte Apostole sa se indeparteze de la noi smintelile, tulburarile, schismele – pentru ca toate acestea sunt daunatoare sufletelor caselor noastre si la toata obsteasca vietuire crestineasca.

Te rugam, Sfinte Apostole Simone, ca pe toti cei pe care Dumnezeu ni i-a dat spre calauzire; sa-i ai intotdeauna spre mila ta cea induratoare, spre a gusta din slava cea nevestejita a sfintilor si dreptilor in Imparatia lui Dumnezeu, cea gatita lor, dupa cuvantul Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Caruia I se cuvine toata marirea, cinstea si inchinarea, impreuna si Celui fara de inceput al Sau Parinte si Prea Sfantului si Bunului si de viata Facatorului Sau Duh, in vecii vecilor. AMIN.

Parintele Marian Tudor si copii din Glodeanu

Ieri, in prima zi de Paste, zi de mare praznic , seara , imi spune tatal meu "Hai sa vezi la televizor cum intr-un sat, copii sunt salbaticiti de foamne ".  Iritata ma gandesc "hmmm...in zi de sarbatoare , la ce sa imi amarasc eu sufletul?!" . Ii raspund: "Asta pot sa vad in fiecare zi pe strazile din Timisoara " Dar dupa cateva minute vine raspunsul "Da, dar oamenii in situatia lor si  care il au pe Dumnezeu in inima nu vezi in fiecare zi " Mi-a atras atentia . M-am dus si am vazut : copii de o saracie crunta spun "Tatal Nostru" inainte de a lua masa. O fetita cu o mama ramasa cu handicap sever in urma unui accident , devoreaza cartile de la biblioteca. Spera sa ajunga vanzatoare, desi nu crede ca va avea posibilitatea sa termine liceul. Buzaul e la 40 km de satul lor, Godleanu. In mijlocul lor singura speranta le vine de la preotul din sat, un preot tanar cu speranta vie de a le construi un centru social. Doamne ajuta sa reuseasca ! Parintele a construit un blog pe care sunt postate articole despre cum minuni au inceput sa se petreaca la Godleanu. http://copiiidinglodeanu.blogspot.com/





De atunci m-am gandit mult la ei. Sper sa nu raman doar cu gandurile , sa ma ajute Dumnezeu sa trec si la fapte. Pana atunci, scriu ...

Acatistul Sfantului Stelian , ocrotitorul copiilor

Rugaciunile incepatoare :

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.


Condacele si Icoasele

Condacul 1 :

Iubite al lui Hristos, facatorule de minuni, grabnic ajutatorule al nostru, cuvioase parinte, slavind pe Dumnezeu, Cel ce te-a sfintit pe tine din sanul maicii tale, cele de lauda aducem tie. Din toate nevoile scapa-ne pe noi, cei ce graim catre tine : Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni !

Icosul 1 :

Facatorul ingerilor si al oamenilor te-a ales pe tine dintru inceput ca sa preamaresti cu viata ta ingereasca numele Sfintei Treimi si lepadand purtarea de grija a lumii, ca o raza prealuminoasa a Soarelui dreptatii stralucind viata ta, noi privind preacinstitele tale nevointe, cu smerenie si cu bucune zicem unele ca acestea :

Bucura-te, cinstea Bisericii sfinte;
Bucura-te, stalpul cel puternic al Paflagoniei;
Bucura-te, rugatorul cel mare al pustiei;
Bucura-te, indreptatorul credintei si al iubirii;
Bucura-te, chipul cel blind al smereniei;
Bucura-te, mangaierea credinciosilor;
Bucura-te, indreptatorul cel bun al pacatosilor;
Bucura-te, alinarea cea blanda a bolnavilor;
Bucura-te, lauda cea curata a credinciosilor;
Bucura-te, ingradirea cea lina a pustnicilor;
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni !

Condacul 2 :

Vazandu-te pe tine Dumnezeu a fi samanta sfinta si aleasa, de la sanul maicii tale te-a sfintit pe tine, si vas al Sfantului Duh te-a aratat. Indreptandu-ti viata spre insingurare, cu Sfanta Cruce pe care ai purtat-o pina la sfarsitul vietii, ai insemnat dragostea cea mare pentru noi a lui Hristos-Dumnezeu, Caruia Ii aduci cantare : Aliluia !

Icosul 2 :

Intelegere cereasca s-a daruit tie, Parinte Stelian, ca din tineretile tale necontenit ai cugetat la cele inalte si impartind averea ta la saraci ai aflat adapostire pestera intunecata, pe care luminand-o cu sfintele tale rugaciuni, auzi de la noi unele ca acestea :

Bucura-te, lauda cea vestita a pamantului Paflagoniei;
Bucura-te, stralucirea monahilor cea dorita;
Bucura-te, floarea cuviosiei de Dumnezeu impodobita;
Bucura-te, frumusetea sfintilor cea stralucita;
Bucura-te, cel ce pentru Domnul Hristos lumea ai parasit;
Bucura-te, cel ce in peetera ai locuit;
Bucura-te, ca din tinerete lui Dumnezeu ai urmat;
Bucura-te, ca in viata fiind, de trup te-ai departat;
Bucura-te, cel ce pana la moarte cu Crucea Domnului ai biruit;
Bucura-te, cel ce numai pe Hristos in tot locul si in tot chipul ai slujit;
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni !

Condacul 3 :

Spre tine nadajduind, de multe boli sufletesti si trupesti ne-ai tamaduit si ne-ai ferit de primejdii si necazuri pe noi cei care ne rugam tie. Nazuind la tine cu lacrimi cerem sa duci la tronul Celui Preainalt rugaciunile celor ce slavesc pe Dumnezeu cantand : Aliluia !

Icosul 3 :

Avand osardie spre lupta vietii monahicesti si iubind sihastria, intr-o pestera luminata doar de dragostea lui Dumnezeu ti-ai facut chilie si acolo hrana de la inger ai primit sfarsindu-ti viata cea bineplacuta lui Dumnezeu in nevointe, in post si in rugaciune. Iar noi, minunindu-ne de ostenelile tale cele sfinte, aducem aceste cantari :

Bucura-te, cel ce de cele pieritoare te-ai lepadat;
Bucura-te, ca de imparatia cereasca cu dorul inimii ai fost legat;
Bucura-te, ca pe Hristos Domnul cu toata inima L-ai iubit;
Bucura-te, cel ce mintea si inima prin rugaciune intru Domnul le-ai intarit;
Bucura-te, intelepte al inteleptilor luminator;
Bucura-te, cald binevestitor al bucuriei ceresti;
Bucura-te, izvorul de viata purtator al pustiei;
Bucura-te, glasul cel puternic risipitor al trandaviei;
Bucura-te, grabnicule mangiietor al necazurilor si al durerilor sufletesti;
Bucura-te, grabnicule tamaduitor al suferintelor trupesti;
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni !

Condacul 4 :

Viforul ispitelor celor rele alungand, ai trecut calea cea stramta si cu suferinte de multe feluri purtand jugul lui Hristos, jugul tacerii si al privegherii de multe nopti cu darul lui Dumnezeu te-ai suit pe calea desavarsirii, invrednicindu-te ca impreuna cu ingerii sa slavesti pe Dumnezeu cantandu-I : Aliluia !

Icosul 4 :

Auzind si vazand viata ta cea curata si sfanta, Cuvioase Parinte Steliane, toata ceata monahilor din tara Paflagoniei s-a minunat si s-a intrecut in a te lauda pe tine; iar noi, credinciosii cu credinta si bucurie graim asa :

Bucura-te, cel ce la inaltimea sfinteniei ai ajuns;
Bucura-te, crin ales cu buna mireasma al pustiei;
Bucura-te, cel ce esti a cerului minune si vas de cinste al Bisericii lui Hristos;
Bucura-te, ostasule al lui Hristos cu daruri ceresti inarmat;
Bucura-te, inainte rugator al nostru la tronul Marelui Imparat;
Bucura-te, sluga buna a Domnului cel spre bine folositor;
Bucura-te, ostenitorule preaplacut al lui Dumnezeu;
Bucura-te, sprijinitorul nostru cel tare si grabnic ajutator;
Bucura-te, ca lui Hristos Domnul cu smerenie ai slujit;
Bucura-te, ca ai intarit pe credinciosi in rugaciuniie lor
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni !

Condacul 5 :

Napraznica moarte a pruncior ai contenit, Sfinte Stelian, punandu-i in afara de primejdie si de moarte prin chemarea numelui tau si prin zugravirea icoanei tale; si atunci maicile cele mahnite s-au bucurat de vederea fiilor lor si au slavit pe Dumnezeu cantand : Aliluia !

Icosul 5 :

Mahnirea maicilor in bucurie ai prefacut, Sfinte Stelian, dand lor nastere de prunci buni si ridicand din boli pe cei bolnavi cu rugaciuniie tale, ca cel ce ai in tine salasluirea harului dumnezeiesc; pentru aceasta noi credinciosii, cunoscand faptele tale cele minunate si sfinte, cantam catre tine asa :

Bucura-te, cela ce cu blandetea ai departat duhul cel rau;
Bucura-te, ca ai mangaiat pe maicile mahnite de boala fiilor lor;
Bucura-te, ca ai ridicat din boli pe multi prunci;
Bucura-te, ca prin aceasta ocrotitor al copiilor te-ai aratat;
Bucura-te, ca la tine copiii neincetat au alergat;
Bucura-te, ca lucrator al dragostei lui Dumnezeu te-ai aratat prin faptele tale;
Bucura-te, linistirea celor infricosati;
Bucura-te, pururea ajutator al familiilor noastre;
Bucura-te, pururea ocrotitor al pruncilor;
Bucura-te, pustnice, inarmat cu daruri ceresti;
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni !

Condacul 6 :

Sfinte Stelian; ca locurile cele neumblate ale pustiei, cu rugaciunile tale le-ai umplut de buna mireasma, ca un alt Ilie Tesviteanul, odrasla pustiei aratandu-te; pentru aceasta, lauda aducem lui Dumnezeu si cantam : Aliluia !

Icosul 6 :

Ca un luceafar stralucind, intunericul necredintei ai risipit, si cu numele tau cel sfintit pe multi din umbra pacatului la lumina mantuirii i-ai ridicat; pentru aceasta si darul de a face minuni de la Domnul ai primit. Pentru ale tale osteneli si daruri duhovniceeti cantam catre tine asa :

Bucura-te, vazatorule de Dumnezeu prea luminat;
Bucura-te, locas prea infrumusetat al Sfantului Duh;
Bucura-te, prin care se impodobesc cuviosii;
Bucura-te, prin care se intarese credinciosii;
Bucura-te, ca ai gustat dulceata raiului, aflandu-te in trup stricacios;
Bucura-te, ca te-ai indulcit de painea vietii;
Bucura-te, ca te-ai adapat cu apa vietii;
Bucura-te, ca ne-ai aratat noua calea la cer;
Bucura-te, focule care arzi taberele demonilor;
Bucura-te, mangaierea celor intristati;
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni !

Condacul 7 :

Toata firea omeneasca s-a minunat de viata ta cea insingurata, Cuvioase Stelian, imbracat fiind in haina smereniei celei adevarate si de la Domnul invrednicindu-te de mari daruri; pentru aceea, impreuna cu tine slavim pe Dumnezeu cantand : Aliluia !

Icosul 7 :

Aratat-a faptura noua Stapanul tuturor prin tine, cuvioase parinte, prin tine care toata viata pentru Domnul Hristos in pustie ai petrecut, cu smerenie gandind spre cele inalte si cu rugaciunea izvor de daruri imbelsugand. Iar noi, cei intunecati cu grijile si patimile, cu umilinta laudam dragostea ta cea curata si sfanta pentru Dumnezeu si cu bucurie cantam catre tine asa :

Bucura-te, trandafir inmiresmat cu mirosul cel de taina;
Bucura-te, izvor nesecat de bunatate;
Bucura-te, rugator fierbinte pentru cei cuprinsi de patimi;
Bucura-te, pastorul nostru cel preabun;
Bucura-te, parintele nostru cel milostiv si bland;
Bucura-te, vindecatorul suferintelor noastre;
Bucura-te, calauzitorul vietii noastre;
Bucura-te, mangaietorul sufletelor intristate;
Bucura-te, linistitorul sufletelor tulburate;
Bucura-te, ridicarea celor cazuti in pacat;
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni !

Condacul 8 :

In trup fiind tu inca toti s-au bucurat de ingereasca ta viata, iar acum, in slavile ceresti fiind, inaintea Imparatului Hristos stand, nu ne uita pe noi cei ce savarsim pomenirea ta; ci te roaga pentru noi, cerand pentru noi iertare de pacate si impartasire de vesnicele bunatati, ca sa cantam impreuna cu tine in veci : Aliluia !

Icosul 8 :

Vazandu-te pe tine vas ales al Sfantului Duh, din locuri indepartate la tine au alergat multimile de credinciosi, si de la tine au cerut ajutor; carora vindecari revarsand, auzi de la noi unele ca acestea :

Bucura-te, rugatorule spre mantuire al celor ce te cinstesc;
Bucura-te, tamaduirea celor bolnavi si a celor suferinzi;
Bucura-te, cel ce ai biruit cu rugaciunea sagetiie vrajmasului;
Bucura-te, ca Dumnezeu a salasluit in inima ta curata;
Bucura-te, ca nevointele tale pe ingeri au veselit;
Bucura-te, ca prin ele pe diavol ai biruit;
Bucura-te, ca ai izbavit pe credinciosi de vrajmasi cu rugaciuniie tale;
Bucura-te, stalpul cel drept al monahilor;
Bucura-te, cinstea si podoaba credinciosilor;
Bucura-te, cel ce te rogi necontenit pentru toti catre Dumnezeu;
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni !

Condacul 9 :

Cand ai ajuns la sfarsitul ostenelilor tale cele mantuitoare, Cuvioase Stelian, ti-ai incredintat sufletul tau curat in mainile lui Dumnezeu; iar sfintii ingeri l-au purtat la tronul cel mai presus de ceruri cantand cantare de lauda catre Dumnezeu, Care este minunat intru sfintii Lui : Aliluia !

Icosul 9 :

Inteleptii cei binevorbitori nu pot lauda cum se cuvine puterea dragostei tale catre Dumnezeu, ca ai miluit cu rugaciunea si cu fapta, aratandu-te : buna calauzire celor rataciti, bolnavilor tamaduire, maicilor ramase fara de prunci mangaiere; iar noi, bucurandu-ne de darul acesta minunat dat tie, eu multumire cantam :

Bucura-te, ca din lume in pustie te-ai ascuns ca pe Dumnezeu sa-L lauzi;
Bucura-te, ca si acum nu incetezi a te ruga pentru noi;
Bucura-te, ca Dumnezeu ti-a dat tie darul facerii de minuni;
Bucura-te, ca pe maicile mahnite de moartea pruncilor cu rodire iarasi le-ai mangiiat;
Bucura-te, ca te-ai aratat tamaduitor de multe patimi;
Bucura-te, doctor grabnic tamaduitor;
Bucura-te, ajutatorul nostru cel fierbinte;
Bucura-te, cel ce aperi pe prunci de boli;
Bucura-te, mare folositor al celor ce-ti poarta numele;
Bucura-te, grabnicule ajutator al celor ce te cinstesc pe tine;
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni !

Condacul 10 :

Avand indrazneala catre Hristos, Dumnezeul nostru, pe acesta roaga-L, Sfinte Stelian, pentru noi cei ce savarsim cu dragoste pomenirea ta, preaslavind pe Dumnezeu si cantand : Aliluia !

Icosul 10 :

Cu smerenie ne inchinam lui Dumnezeu si cu credinta sarutam sfanta icoana ta, Cuvioase Parinte Stelian; si sufletul nostru si trupul nostru primesc ajutor si izbavire de patimi, de ispite si de primejdii; pentru aceasta te laudam cantand :

Bucura-te, mirul cel bun mirositor al lui Hristos;
Bucura-te, ca ale tale rugaciuni sunt bine-primite;
Bucura-te, ca prin ele credinciosii primesc har;
Bucura-te, cel ce biruiesti ispitele de tot felul;
Bucura-te, cel ce doresti mantuire sufletelor noastre;
Bucura-te, curatitorule de patimi al trupurilor noastre;
Bucura-te, ocrotitorul celor din primejdii;
Bucura-te, ca tu ne esti aparator la Judecata;
Bucura-te, cel ce prin impartasire esti fiu al lui Dumnezeu
Bucura-te, inaltarea credinciosilor spre mantuire;
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni !

Condacul 11 :

Cuvioase Parinte Stelian, tu care toata viata te-ai aratat implinitor al poruncilor Domnului, da-ne si noua ajutor ca sa fim lucratori poruncilor Sale si mostenitori ai imparatiei cerurilor facandu-ne, sa cantam impreuna cu tine in veci : Aliluia !

Icosul 11 :

Veniti toti credinciosii sa ne inchinam in biserica Domnului si sa ne rugam Cuviosului Stelian, pe care, cinstindu-l cu cantari duhovnicesti si cu faclii aprinse, sa cantam asa :

Bucura-te, inger de trup purtator;
Bucura-te, omule cu ingerii vorbitor;
Bucura-te, ca viata toata Domnului o ai inchinat;
Bucura-te, ca prin aceasta sluga buna a Domnului te-ai aratat;
Bucura-te, ca tu cununa nemuririi de la Dumnezeu ai primit;
Bucura-te, ca fericirea cereasca cu toti sfintii ai mostenit;
Bucura-te, ca de acolo pe noi ne priveghezi;
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale pe noi ne intaresti;
Bucura-te, ca si acum la ajutorul tau alergam;
Bucura-te, invatatorul tinerilor si sprijinitorul batranilor;
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni !

Condacul 12 :

Laudand proslavirea ta te fericim toti credinciosii, Cuvioase Parinte Stelian, lauda Bisericii si podoaba monahilor; roaga pe Milostivul Dumnezeu sa ocroteasca Biserica si pe credinciosii robii Sai de toata reaua intamplare; ocroteste casele noastre cu caldura rugaciunilor tale ca impreuna sa cantam cantare sfanta : Aliluia !

Icosul 12 :

Ca un trandafir nevestejit cu buna mireasma a darului lui Dumnezeu ai umplut, cuvioase parinte, marginile lumii; umple de buna mireasma duhovniceasca pe cei ce praznuiesc pomenirea ta si ti-au alcatuit laude ca acestea :

Bucura-te, cel ce cu iubirea ta pe credinciosi ai luminat;
Bucura-te, cel ce cu dar dumnezeiesc pe bolnavi ai vindecat;
Bucura-te, izvor nesecat al laudei celei sfinte;
Bucura-te, desfatarea celor minunate si negraite;
Bucura-te, alinarea cea dulce a pruncilor celor iubiti;
Bucura-te, ca pe toti ii mangai, facandu-i fericiti;
Bucura-te, ca toti primim indemnurile tale;
Bucura-te, ca toti urmandu-ti pilda vietii ne mantuim;
Bucura-te, mangaierea celor ce cer la tine ajutor;
Bucura-te, sprijin si sfant ocrotitor al crestinilor;
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni !

Condacul 13 :

( acest condac se zice de trei ori )

O, preafericite, sfinte si facatorule de minuni Parinte Stelian, primind aceasta putina rugaciune ce se inalta intru lauda ta, mijloceste la Bunul Dumnezeu pentru noi cei ce te cinstim pe tine, iertare de pacate sa ne daruiasca, sanatate noua si copiilor nostri, pace lumii si liniste caselor noastre, ale celor ce slavim pe Dumnezeu si cantam : Aliluia !

O, preafericite, sfinte si facatorule de minuni Parinte Stelian, primind aceasta putina rugaciune ce se inalta intru lauda ta, mijloceste la Bunul Dumnezeu pentru noi cei ce te cinstim pe tine, iertare de pacate sa ne daruiasca, sanatate noua si copiilor nostri, pace lumii si liniste caselor noastre, ale celor ce slavim pe Dumnezeu si cantam : Aliluia !

O, preafericite, sfinte si facatorule de minuni Parinte Stelian, primind aceasta putina rugaciune ce se inalta intru lauda ta, mijloceste la Bunul Dumnezeu pentru noi cei ce te cinstim pe tine, iertare de pacate sa ne daruiasca, sanatate noua si copiilor nostri, pace lumii si liniste caselor noastre, ale celor ce slavim pe Dumnezeu si cantam : Aliluia !

Apoi se zice iarasi Icosul intai

Facatorul ingerilor si al oamenilor te-a ales pe tine dintru inceput ca sa preamaresti cu viata ta ingereasca numele Sfintei Treimi si lepadand purtarea de grija a lumii, ca o raza prealuminoasa a Soarelui dreptatii stralucind viata ta, noi privind preacinstitele tale nevointe, cu smerenie si cu bucune zicem unele ca acestea :

Bucura-te, cinstea Bisericii sfinte;
Bucura-te, stalpul cel puternic al Paflagoniei;
Bucura-te, rugatorul cel mare al pustiei;
Bucura-te, indreptatorul credintei si al iubirii;
Bucura-te, chipul cel blind al smereniei;
Bucura-te, mangaierea credinciosilor;
Bucura-te, indreptatorul cel bun al pacatosilor;
Bucura-te, alinarea cea blanda a bolnavilor;
Bucura-te, lauda cea curata a credinciosilor;
Bucura-te, ingradirea cea lina a pustnicilor;
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni !

si Condacul intai

Iubite al lui Hristos, facatorule de minuni, grabnic ajutatorule al nostru, cuvioase parinte, slavind pe Dumnezeu, Cel ce te-a sfintit pe tine din sanul maicii tale, cele de lauda aducem tie. Din toate nevoile scapa-ne pe noi, cei ce graim catre tine : Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni !

Apoi se zice aceasta

RUGACIUNE

Cuvioase Parinte Stelian, sprijinitorul si calauzitorul in rugaciunile noastre, patimile trupesti biruind si impreuna cu ingerii locuind, privesti neincetat marirea cea gatita sfintilor, de lumina cereasea umplandu-te. Acum, in marirea cereasca vietuind si inaintea Imparatului Hristos stand, nu uita pe credinciosii care cu indrazneala inalta rugaciuni si cer sprijinul tau. Cel ce de la sanul maicii tale ai fost sfintit, si vas ales al Duhului Sfant te-ai aratat, luand sub ocrotirea ta pe mame si pe copii, ferindu-i de intristare si de boala, arata-te grabnic vindecator al suferintelor si al boliior sufletesti si trupesti ale celor ce te lauda pe tine. Cel ce din pustiul Paflagoniei ai facut loc de preamarire a Sfintei Treimi, fa si din pustiul inimilor noastre tarina bine-placuta a harului duannezeiesc, in care sa infloreasca crinii cei mantuitori ai credintei si sa se inmulteasca roadele sfintitoare ale faptelor bune; ocroteste eu rugaciunile tale familiile si pe copiii nostri, cerand de la Milostivul Dumnezeu iertare de pacate, sanatate si mantuire, ca prin tine si impreuna cu tine sa laudam numele cel sfant al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Despre pronia lui Dumnezeu - Sf. Macarie de la Optina

Din Povete duhovnicesti – Sfantul Macarie de la Optina .

“Asculta! Domnul Insusi spune despre omul care se lasa in voia proniei Lui : Ca spre nadajduit si-l voi izbavi pe el; il voi acoperi pe el ca a cunoscut numele Meu. Striga-va catre Mine si-l voi auzi pe el ; cu dansul sunt in necaz si-l voi scoate pe el si-l voi slavi ( Psalm 90,14-15) Tristetile si chinurile ne intaresc credinta si ne invata sa dispretuim lumea si slava sa. Sa crezi intotdeauna ca nici un rau si nici o intristare nu sunt – nici un fir de par nu poate sa cada de pe capul nostru – fara ingaduinta Lui Dumnezeu. Nimic nu se intampla , spune avva Dorotei , fara pronia lui Dumnezeu . Si unde este pronia lui Dumnezeu , orice s-ar intampla , oricat de amar ar fi lucrul acela , este spre folosul sufletului nostru. De aceea, sa nu te intristezi si nici sa nu te pierzi cu firea pentru ispitele tale . Primeste-le fara tulburare , cu gand smerit si nadejde in Dumnezeu. Sa crezi lucrul acesta : nicioadata nu este cu putinta ca lucrurile sa intre pe un fagas mai bun decat acela pe care il ingaduie Dumnezeu prin mila Sa. De aceea, da-I slava pentru toate. Si nu arunca pe altii vina pentru relele care ti se intampla. Chiar daca avem mereu tendinta sa punem problemele noastre pe seama altor oameni , a rautatii sau a neputintei lor , in realitate , acestia nu sunt decat unelte in mana lui Dumnezeu. Uneltele de care El Se foloseste ca sa lucreze mantuirea noastra.

            Asadar , nu te descuraja si roaga-te. Roaga-te cu caldura lui Dumnezeu, Care intotdeauna lucreaza mantuirea noastra , folosindu-Se in acest scop de doua mijloace : ceea ce numim fericire si ceea ca numim nefericire.

Cum pictam o icoana ortodoxa pe lemn

La rugamintea unei prietene , incerc sa prezint pe scurt cum pictez eu o icoana ortodoxa in stil bizantin , nu am pretentia ca e modul cel mai corect :)

Avem nevoie de : lemn , tempera de la Fondul Plastic si Koh i Noor, pensule de diferite marimi ( eu folosesc Milan numerele de la 0 la 7) , foita aurita, mixtion, serlac ( alcool tehnic ) , un ou, putina apa si otet, un carbune de desen foarte moale. Toate materialele se gasesc in magazine specialiate de arta.
Apoi alegem modelul de icoana pe care vrem sa il pictam si in scoatem la imprimanta sau xeroxat. Sigur, desenul poate fi facut si cu mana libera, dar e mult mai dificil.

Se prepara emulsia de ou in felul urmator : de pe galbenusul de ou se indeparteaza excesul de albus, prin invartirea galbenusului, incet, pe o foaie de ziar. Cand e uscat, se inteapa galbenusul si continulul e colectat intr-un borcanel. Scopul e sa nu punem in emulsie si pielita care inveleste galbenusul . Apoi se pune o jumatate de gouace de apa si 2 picaturi de otet.

Apoi ne pregatim pentru desenarea modelului. Eu am ales o icoana cu Sf. Arh Gavriil. Cu ajutorul carbunelul coloram toata suprafata de pe spatele imaginii si apoi intindem praful de carbune cu degetul , pentru a fi acoperite toate zonele . 

Lipim foaia cu modelul pe lemn, cu partea data cu carpune pe partea preparata a lemnului si apoi cu ajutorul unei pensule cu capatul ascutit urmam conturul icoanei . Scopul e sa transferam desenul pe lemn:

Incepem sa pictam ! Culorile se folosesc in felul urmator : se pune culoare din tub pe farfurie si se dilueaza numai cu emulsie. Nu se va folosi sub nici o forma apa pentru a dilua culorile! Dupa ce am terminat cu o culore , spalam pensula intrul borcanel cu apa , stergem pensula de un servet si abia apoi continuam cu o alta culoare , la fel, diluata cu emulsie . Pentru contur eu folosesc umbra arsa . Dupa transferarea desenului se lasa 5 minute sa se usuce si apoi stergem excesul de praf de carbune cu ajutorul unui servetel.

Urmeaza aplicarea foitei. Pe zonele in care vrem sa lipim foita aplicam Mixtion ( un fel de lipici ) . Pentru ca mixtionul e alb e util sa punem in el cateva picaturi de cerneala pentru a avea un contrast mai bun atunci cand il aplicam pe icoana . Astfel vom vedea toate zonele in care am aplicat mixtion. Atentie acesta sa nu fie aplicat prea gros, se pune doar un singur strat. Apoi se lasa sa se usuce 5 minute. Pentru a verifica daca mixtionul e uscat trecem cu dosul degetelui deasupra lui si vedem daca "scartaie":

 

Foita se pune pe o coala de hartie si cu grija se aplica pe icoana, in bucati cat mai mari . Cum eu am avut un lemn mic , o singura foita mi-a acoperit toata icoana . Apoi se apasa usor cu o pensula mare pentru a fixa foita, iar pe zonele unde nu am avut mixtion, foita se va desprinde .

 

 Peste foita se aplica un strat de serlac, cu pensula. Nu am poze cu aceasta etapa.
Trecem la aplicarea culorilor. Pentru icoana aceasta am folosit : sienna arsa, sienna naturala,  ocru auriu, ocru galben, rosu englez, negru , alb titan, verde de china, albastru de prusia , galben auriu .

Etapele aplicarii culorilor sunt de la zonele cele mai inchise , numite umbre , pana la zonele cele mai deschise. In final se aplica blicurile de lumina. Partea de aplicare a culorii e un subiect foarte larg, de mare finete, momentan nu ma simt in stare sa il detaliez. Recomand cartea 'Erminia icoanei bizantine" . De asemenea fiecare e liber sa mearga dupa cum ii dicteaza lui inima si simtul artistic. Important e sa nu ne dorim cu ardoare ca icoana noastra sa iasa identica cu modelul. E aproape imposibil, fiecare din noi are personalitatea lui, unicitatea lui si la fel va fi si icoana .

O icoana pe aceasi tema,  finalizata arata asa :